Un băiețel de doar șase ani care a uluit lumea medicală de când a venit pe lume continuă să sfideze toate previziunile, reușind, în ciuda afecțiunii rare de care suferă, să participe la o competiție sportivă dură.

Presă din toată lumea salută reușita micuțului Jack Foley, din Long Island, New York, născut cu un defect cardiac congenital rar și grav, Sindromul hiploplaziei cordului stâng (SHCS), care a determinat oprirea dezvoltării complete a inimii sale pe când se afla în pântecele mamei.

Boala afectează circulația normală a sângelui și se caracterizează prin nedezvoltarea aortei și a ventriculului stâng al inimii.

La omul sănătos, partea dreaptă a inimii pompează sânge bogat în oxigen către plămâni iar partea stângă a inimii sânge bogat în oxigen către restul corpului. În cazul SHCS, inima nu mai poate circula sângele spre organele corpului iar ventriculul drept trebuie să pompeze sânge la plămâni, cum este normal, dar și în restul corpului, situație în care nu-și poate susține funcție prea multă vreme. Cardiologii spun că mulți dintre pacienții cu Sindromul hiploplaziei cordului stâng necesită, într-un moment al vieții, un transplant de inimă.

Teribilul diagnostic i-a fost pus lui Jack pe când se afla încă în pântecele mamei, în timpul unui test de rutină cu ultrasunete, efectuat în cea de-a 20-a săptămână de sarcină.

Mamei i s-a spus că va avea un băiat, dar și că acesta va veni pe lume cu o gravă problemă cardiacă, recomandându-i-se chiar o întrerupere de sarcină pe care femeia a refuzat-o categoric.

„Medicii mi-au spus că nu se vede partea stângă a inimii copilului. M-am panicat și am solicitat o programare la un pediatru cardiolog. Am fost îndrumați către renumitul dr Emile Bacha, de la Spitalul Morgan Stanley al Universității Columbia”, povestește mama Lauren Kiefer-Foley pentru Daily Mail.

Doctorul Bacha a tratat lucrurile cu calm și le-a dat părinților speranțe, spunând că ar putea fi o șansă ca lucurile să nu fie chiar așa dramatice. „Îi vom fi recunoscători pe vecie Celui de Sus că ne-a dat posibilitatea să întâlnim un asemenea doctor minunat”, mai spune mama lui Jack.

Fiul soților Kiefer-Foley a venit pe 25 aprilie 2011, printr-o operație de cezariană. A fost supus imediat unor investigații complexe care i-au analizat fiecare milimetru din inimă.

„Nu l-am văzut decât după șase ore. Mi s-a spus doar că e băiat și că are părul roșu”, povestește mama.

I-au dat apoi diferite medicamente și l-au pregătit pentru prima operație care a avut loc pe când Jack avea doar patru zile (intervențiile chirurgicale în cazul celor diagnosticați cu SHCS au loc, de regulă, în trei etape).

Prima procedură la care a fost supus micuțul a fost Norwood, în cadrul căreia i-a fost creată o „nouă aortă” pe care au conectat-o cu ventriculul drept și au creat un „șunt” (pasaj) între aortă și vasele care duc către plămâni, astfel încât ventriculul drept să poată pompa sânge cu dioxid de carbon, cât şi sânge cu oxigen către plămâni și restul corpului. Procedura este complicată și de mare risc, dar în cazul lui Jack lucrurile au decurs bine.

„Abia la aproape zece zile după ce s-a născut am putut să-l țin pentru prima oară în brațe. Am suferit cumplit”, mai spune mama micuțului.

Cea de-a doua intervenție chirurgicală – procedura Glenn, menită să amelioreze unele din problemele rămase după prima operație – a venit doar patru luni mai târziu iar cea de-a treia – procedura Fontan – în 2013 pe când Jack avea doi ani și jumătate. Aceasta din urmă a completează repararea cordului stâng hipoplazic iar după ce are loc nu ar mai trebui să existe amestecul sângelui oxigenat cu cel neoxigenat în ventriculul drept.

Acum băiețelul ia zilnic un diuretic și o aspirină, dar mama spune că Jack este un copil absolut normal. „Ceea ce nu ne așteptam deloc în urmă cu câțiva ani, pentru că doctorii ne preveniseră să luăm în calcul și ce este mai rău – cum ar fi hrănirea lui artificială sau internarea lui pe o perioadă uriașă de timp. Din fericire, răul cel mai rău nu s-a întâmplat. Are o dorință de viață extraordinară și parcă a ținut cu orice preț să sfideze toate variantele pesimiste ale medicilor”, mai spune mama.

Jack pare însă să aibă mai multă determinare și energie decât un copil normal. Iubește să facă sport iar mintea îi merge brici. Uneori, îi place să se dea mare cu cicatricele uriașe de pe pieptul său iar tovarășii de joacă sau de sport sunt impresionați când Jack își dă jos maieul pentru a le arăta.

Recent, participarea sa la un Triatlon al copiilor, în cadrul căruia a înotat, a mers pe bicicletă și a alergat, a uluit din nou pe toată lumea.

„Pentru noi, gestul lui Jack are o semnificație aparte pentru că fratele meu Michael, unchiul pe care el nu l-a cunoscut niciodată, a participat la o competiție asemănătoare cu doar două zile înainte de a muri. Era pompier și și-a pierdut viața la World Trade Center pe 11 septembrie 2001”, explică mama campionului cu lacrimi în ochi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.