Concluzie alarmantă. Copiii care dorm puțin îmbătrânesc mai repede la nivel celular

O nouă cercetare a evidențiat faptul că micuții care dorm mai puțin de 9-11 ore pe noapte manifestă o îmbătrânire celulară timpurie, scrie siteul sciencealert.com.

Cercetătorii au analizat telomerii, regiune de ADN situată la capătul fiecărui cromozom liniar care ar releva vârsta biologică reală a fiecărui individ, și au descoperit că în cazul copiilor care dorm mai puțin aceștia sunt cu 1,5% mai scurți decât în cazul celor care trag un somn sănătos noapte de noapte.

Studiul a observat somnul a peste 1500 de copii, toți în vârstă de 9 ani. Deși cercetătorii nu pot estima exact ce efecte vor avea mai târziu în viața scurtarea telomerilor, echipa care a realizat studiul, de la Universitatea Princeton, a precizat că este evident că somnul insuficient afectează organismul micuților.

Cercetările anterioare asociaseră o lungimă mai mică a telomerilor cu un risc mai mare de apariție a unor afecțiuni precum cancerul, bolilele de inimă sau declinul cognitiv. Chiar dacă ceste boli nu au fost constatate, în acest moment, la copiii care dorm mai puțin, cercetătorii precizează că le vor monitoriza sănătatea pe termen lung pentru a verifica dacă există, într-adevăr, legături între lipsa somnului și anumite afecțiuni de mai târziu.

„Aceste descoperiri sunt în concordanță cu ceea ce indica deja literatura de specialitate potrivit căreia o durată nepotrivită a somnului sporește riscul stresului psihologic și periclitării sănătății”, au scris cercetătorii în revista New Scientist.

Nu s-au descoperit lungi diferite ale telomerilor în funcție de rasă, sex sau situație economică în cazurile analizate.

Savanții spun că, pe lângă scurtatea telomerilor, există numeroase alte motive pentru care somnul ar trebui să fie o prioritate la vârsta copilăriei: obezitatea și tulburările emoționale la vârsta adultă, după cum au indicat o serie de cercetări anterioare.

Telomerii și secretele sănătății

Odată cu trecerea timpului, telomerii se scurtează progresiv, concomitent cu îmbătrânirea celulelor, iar când lungimea lor ajunge să fie insuficientă şi nu se mai pot repara, cromozomii se destramă, iar celulele nu se mai pot divide, instalându-se moartea celulară (apoptoza). Se estimează că lungimea telomerilor se reduce, în medie, anual, cu 21 de nucleotide sau unităţi structurale.

Principalul rol al telomerilor este acela de a împiedică unirea a doi cromozomi la capete şi de a ajuta la o pierdere cât mai mică a informaţiei genetice în timpul procesului de replicare a ADN-ului.

Anterior studiului realizat de Universitatea Princeton, savanții estimaseră că aproximativ 50% din gradul de variabilitate al lungimii telomerilor este moştenit, iar restul este influenţat de factorii de mediu şi de cei legaţi de modul de viaţă. Trei cercetători americani au primit premiul Nobel pentru Medicină în anul 2009, pentru descoperirile lor legate de telomeri şi longevitate, însă nu s-a depistat încă o conexiune clară între lungimea acestora, îmbolnăviri şi îmbătrânire.

În prezent, specialiştii încearcă să afle dacă telomerii scurţi sunt o cauza a instalării bolilor şi a îmbătrânirii, o consecinţă a acestora sau doar simpli biomarkeri ce reflectă vârstă biologică şi speranţa de viaţă a unei persoane. Interesul major al cercetătorilor este identificarea unei metode de întreţinere sau creştere a lungimii telomerilor, care să ajute la menţinerea tinereţii şi a stării de sănătate odată cu trecerea anilor.

Telomerii şi factorii care îi influenţează

În ultimii ani, au fost dedicate numeroase studii ştiinţifice observării cauzelor scurtării telomerilor, legate de modul de viaţă al oamenilor sedentarismul, fumatul sau dietă necorespunzătoare. Rezultatele sunt promiţătoare, însă mai este o cale lungă de străbătut până la o descoperire ştiinţifică valoroasă.

Unele cercetări au observat că persoanele (şi cobaii de laborator) care fac mişcare în mod regulat au telomeri mai lungi decât oamenii sedentari, semn că lipsa activităţii fizice se reflectă şi în aceşti biomarkeri ai ADN-ului celular. Aşadar, sportul este cu certitudine o formă de întreţinere a sănătăţii şi a frumuseţii, însă nu se ştie exact intensitatea necesară a exerciţiilor pentru menţinerea lungimii telomerilor (respectiv a vigurozităţii fizice).

Un alt studiu publicat în anul 2013 în revista Lancet Oncology a descoperit că bărbaţii diagnosticaţi cu cancer de prostată, care au urmat o dietă săracă în grăsimi şi bogată în vegetale, alături de un program susţinut de sport şi de combatere a stresului, timp de 5 ani, au prezentat telomeri mai lungi la finalul studiului, comparativ cu dimensiunea anterioară a acestora.

Cercetătorii italieni au publicat în revista Mutagenesis, în anul 2012, rezultatele unei cercetări dedicate alimentaţiei, în raport cu impactul acesteia asupra lungimii telomerilor. Rezultatele au arătat că oamenii care consumă în mod frecvent cantităţi mari de legume bogate în beta-caroten şi antioxidanţi au telomerii mai lungi decât cele cu o dietă săracă în astfel de nutrienţi.

Alte studii au asociat dietele care furnizează cantităţi mari de vitamina D, C şi E, complexul de vitamine B, zinc, magneziu şi grăsimi esenţiale omega-3 cu telomeri mai lungi ai oamenilor care le consumă în mod regulat.

Alte demersuri ştiinţifice au urmărit evidenţierea factorilor de viaţă nocivi în raport cu impactul lor asupra telomerilor. Unul dintre acestea, publicat în anul 2012 în revista Mutation Research, a descoperit că stresul psihologic şi depresia pe termen lung conduc la scurtarea telomerilor.

Un studiu derulat de cercetătorii finlandezi în anul 2011 a observat că bărbaţii supraponderali sau dependenţi de tutun la vârstă de la 40 de ani prezintă telomeri mai scurţi în jurul vârstei de 70-80 de ani, decât bărbaţii normoponderali şi nefumători la vârstă mijlocie.

Numeroase alte studii recente au asociat nivelul scăzut de educaţie cu telomeri mai scurţi odată cu înaintarea în vârstă. Cu alte cuvinte, copiii care nu beneficiază de o educaţie corespunzătoare ajung adulţi mai predispuşi îmbătrânirii premature şi îmbolnăvirilor diverse. Însă această legătură poate fi explicată prin ratele mai crescute de obezitate, alimentaţie nesănătoasă şi depedentă de tutun în rândul oamenilor needucaţi.

Cercetătorii italieni au publicat în anul 2013, rezultatele unei cercetări dedicate tot telomerilor, care arată că oamenii care urmează tratamente pe baza de statine suferă o scurtare mai limitată a telomerilor odată cu îmbătrânirea.

Specialiştii adaugă că oamenii se confruntă zilnic cu potenţiali acceleratori ai îmbătrânirii, numiţi şi agenţi gerontogeni, care scurtează telomerii celulelor. Cei mai importanţi dintre aceştia sunt

– Fumul de ţigară. Acesta conţine aproximativ 4000 de substanţe toxice, care afectează inclusiv fumătorii pasivi. Formaldehidă, monoxidul de carbon şi nicotină produc daune directe în ADN.

– Ultravioletele. Radiaţiile UV accelerează îmbătrânirea şi pot avea efect cancerigen, ajungând în straturile profunde ale epidermei, dermei şi hipodermei.

– Chimioterapia. Întrucât atacă ADN-ul celulelor canceroase, chimioterapia poate afecta şi structura celulelor sănătoase.

– Obezitatea. Greutatea excesivă poate provoca îmbătrânirea prematură, diabet, cancer sau boli cardiovasculare. Lungimea telomerilor se scurtează pe măsură ce creşte indicele masei corporale şi circumferinţa abdomenului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *