Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Cine știe ce meserii vor avea copiii noștri când vor fi adulți? Societatea, tehnologia și nevoile se schimbă, evoluează de la o zi la alta. Ce părere aveți despre meserii ca game-tester, ergonomist, navigator de pacienți, manager atragere fonduri, auditor electroenergetic? Vă asigur că nu le-am inventat, sunt luate din lista ocupațiilor din țara noastră.

Dacă ne gândim puțin, aproape că nu mai știm ce sunt meserii ca tapițer, dactilograf, pantofar, geamgiu, blănar, marochiner, retușier, tocilar, fochist, legător de artă. Dacă îi întrebăm pe copii ce cred că făceau acei oameni s-ar putea să ne amuzăm copios cu explicațiile pe care ni le dau, fără a avea vreo vagă idee despre ce ar putea fi vorba.

Ce mi s-a părut mie puțin ciudat nu este faptul că cei mici nu știu nimic despre meserii aproape în totalitate dispărute, ci că nu știu ce fac părinții lor acum.

Expresia pe care o primesc atunci când vorbesc cu copiii mici, preșcolari și școlari, este că „mami merge la servici’ și tati merge la muncă”. Ce fac ei la serviciu\muncă, nu știm. Știm doar că aduc bani ca să cumpere jucării.

Am participat de curând la o discuție cu colegii din domeniul educației și terapiei și concluzia a fost că ne ținem copiii uneori total rupți de realitate, că nu îi ducem niciodată la noi la serviciu să vadă ce facem, cum muncim, cum asigurăm traiul familiei, de ce este importantă meseria noastră în acest moment. Copiii nu știu cum se obțin veniturile, poate de aceea așteaptă uneori mult prea mult de la părinții lor. De cele mai multe ori nu știu nici mâncarea de unde provine, dacă nu îi implicăm în procesul de gătit și în treburile casnice. Ei știu doar că mâncarea „aterizează ” în farfurie. Și apoi ne așteptăm să creștem niște adulți responsabili și care se descurcă în viață?

Psiholog Cristina Eftimie

Hai să le lăsăm copiilor o imagine mai realistă a vieții, să îi luăm cu noi la serviciu din când în când, să îl vizităm pe celălalt părinte la muncă cu copilul dacă nu există „zile ale porților deschise” sau alte evenimente publice, să le povestim ce facem noi, din ce ne câștigăm existența, să fie mai ancorați în societate și viață în general!…și nu în ultimul rând, să îi punem să facă lucruri, de mici, În acest fel nu vor refuza să își îndeplinească unele roluri și atribuții în casă, când vor crește, nu vor aștepta doar să primească.

Ce le mai putem insufla este că alegerile greșite în ceea ce privește meseria aleasă de la un moment dat nu sunt erori capitale, că există întotdeauna loc de întoarcere, că avem capacitatea de a ne reorienta, de a ne reinventa, că putem să studiem ceva ce ne place și în a doua parte a vieții dacă dintr-o dată spunem „stop și de la capăt”. Societatea și nevoile evoluează și noi ținem pasul cu ele, ne adaptăm.

                                                                          Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *