O boală rară a făcut-o să vorbească ani de zile precum un robot

O femeie de 40 de ani din Ploiești a descoperit în urmă cu câțiva ani că suferă de o boală rară. Mirunei Postolache i s-a declanșat boala după ce aluat o pastilă antivărsături. Astfel, medicamentul i-a afectat vocea și capacitatea de a vorbi.

În ianuarie 2010, femeia se afla la București, la niște prieteni. „Am răcit și cred că am făcut o criză de rinichi care mă supăra foarte tare. Era chiar ziua în care trebuia să mă reîntorc la Pitești. Am ajuns la Spitalul de Urgență. Și pentru că vomasem și aveam în continuare stări de vomă, medicii mi-au dat un medicament banal pentru astfel de stări, metoclopramid.“, povestește femeia.

A doua zi, a luat două pastile din greșeală și una împotriva durerilor. „După jumătate de oră, am observat că merg înclinat într-o parte. Apoi, mi s-a încleșat maxilarul și totul s-a mutat pe partea stângă. Din cauza durerii, cumva am început să-mi scrâșnesc dinții. Și nu mai puteam vorbi normal“, spune Miruna.

Efect advers

Când a ajuns la spital i s-a spus că totul este un efect advers al medicamentului luat împotriva vomei. După administrarea unor pastile și a unei perfuzii, simptomele au dispărut dar din acel moment am început să vorbesc îngroșat și sacadat ca un robot.

Diagnostic: distonie laringiană

A urmat un lung șir de perinderă pe la medici cu diferite specializări: ORL, neurologi etc. În urma investigațiilor i s-a spus mereu același lucru: Miruna nu are nicio problemă la coardele vocale.

A făcut apoi, însă, un RMN cervical, care a descoperit și afecțiunea. Diagnosticul a fost de distonie laringiană, denumită și distonie smasmodică, din cauza spasmelor voluntare care apar la nivelul cordelor vocale sau „boala corpului care nu te mai ascultă“. Bolnavul începe să vorbească întrerupt, fiindu-i afectată calitatea vocii, și implicit calitatea vieții.

Soluția salvatoare

Tratamentul implică de obicei injecții cu toxina botulinică. Acest tratament trebuie făcut o dată la 3-4 luni, toată viața. Din păcate însă, în România nu există specialiști pentru o astfel de problemă. Ani de zile a fost la numeroși medici, de la profesori doctori eminenți până la medici primari. Însă, într-o zi, mergând la un control la un neurolog, acesta a insistat ca Bianca să ia un medicament prescris bolnavilor cu Parkinson.

„Treptat am început să am iar voce, să vorbesc normal. Este posibil ca acea criză de rinichi să fi declanșat o problemă genetică, tatăl meu suferind de Parkinson, acest tratament fiind dolosit pentru ambele afecțiuni. Distonia mi-a afectat viața și relația cu cei din jur. Oamenii nu înelegeau ce spun și se uitau la mine de parcă aș fi fost vreo ciudată. Făceau și glume pe seama mea și a modului în care vorbeam. Unii mă repezeau, alții vorbeau foarte tare crezând că nu aud. Unii empatizau cu mine și le se făcea milă. În timp însă, totul a intrat pe făgașul normal.“.

Miruna este o fire optimistă și crede că toate problemele se vor rezolva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *