Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Informațiile despre creșterea și educare copiilor sunt atât de multe și atât de diferite uneori încât ca și părinte este dificil, chiar imposibil, cum spun unii, să ții pasul și să faci totul ca la carte. Să faci totul ca la carte…..care carte? Că sunt multe…

Unele principii se contrazic cu altele, unele țin de educația tradițională, altele de cea modernă, nu mai spun de cea postmodernă care ne dă și mai multe bătăi de cap. Ca și evoluție, pe această scară noi ca țară ne aflăm undeva între educația tradițională și cea modernă și încet, încet începem să aplicăm metode și tehnici pe care le învățăm de la cei mai avansați.

Un profesor de-al meu spunea că parentingul este ca un tren după care fugi, dar nu îl prinzi niciodată, ești tot timpul în urma lui”. (Bogdan Cezar Ion)

O „dăm în bară” constant, greșim mult și nu reușim de multe ori să ne ținem de ceea ce ne-am propus pentru copiii noștri, aspecte care ne pot aduce multe frustrări. Cineva îmi spunea că este imposibil să pună în practică „tot ceea ce scrii tu acolo”. Nu putem aplica tot, așa e, nu suntem zen în fiecare zi, ca să le dăm copiilor noștri doar validări și educație pozitivă dar putem să le dăm ceva în plus față de situația în care nu am ști aceste lucruri. Presiunea poate fi mare în zilele noastre cu atâtea sfaturi de parenting, părinții noștri nu aveau atâtea informații și cel mai probabil nu își puneau atâtea întrebări. Dar noi știm, noi avem acces la informație. De ce să nu profităm de această oportunitate și să ne ocupăm mai bine de copiii noștri? Da, e nevoie să selectăm, e nevoie să ne întoarcem uneori din drum și să o luăm de la capăt, dar cred că aceasta este menirea de părinte. Nu te învață nimeni în școală cum să fii părinte, deși n-ar strica, așa că fiecare învață cum poate și cum se pricepe mai bine, de la unii, de la alții, din cărți sau doar din experiență. Greșim des față de copii, dar nu suntem perfecți, suntem umani, învățăm și putem apoi să mergem mai departe. Cred că este important să nu ne punem eticheta de infailibili și să ne recunoaștem greșeala, să învățăm din ea și să acționăm altfel data viitoare. Am observat din experiența de părinte, mai mult decât din cea de psiholog că atunci când greșesc și îmi cer iertare spunându-i copilului că îmi pare rău că am ridicat vocea sau că am spus sau făcut ceva îi suscit atenția și îi trezesc interesul în găsirea unei soluții comune la ce aveam noi de rezolvat inițial. Pe de altă parte a învățat să își recunoască vina și copilul și să își ceară scuze când greșește, fapt ce m-a uimit.

Chiar dacă nu putem aplica tot ceea ce citim, orice gest mic în plus contează.

Astfel la un calcul simplu 0.01 este mai mare decât 0 și 1.01 este mai mare decât 1. Și dacă în 365-366 de zile dintr-un an facem cu 0.01 mai mult decât facem de obicei, prin informațiile care ajung la noi, vom avea o diferență considerabilă.

Astfel, cu răbdare și dăruire, pe care fiecare dintre dumneavoastră sunt sigură că le aveți, putem să devenim părinți suficient de buni pentru copiii noștri și să învățăm alături de ei cum să le fim aproape și să îi sprijinim.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *