Ați auzit vreodată pe cineva care își numește copiii proști, răi, împiedicați, mototoli sau cu apelative chiar mai urâte? Se întâmplă des și poate nu din răutate ci pentru că adulții au ajuns la un nivel de exasperare pe care nu mai sunt capabili să îl gestioneze.
Din păcate, aceste cuvinte spuse la supărare, se lipesc foarte ușor de modul în care copilul se percepe pe el însuși, chiar dacă nu îi place ceea ce a auzit și inițial nu este de acord cu acest lucru. Acest lucru este valabil mai ales dacă eticheta este pusă de o persoană reprezentativă în viața copilului, un părinte, un educator. Încet, încet, tot spunându-i că este prost sau rău, va ajunge să creadă că așa este, își va motiva reacția în anumite situații și chiar va confirma prin comportament eticheta atașată de el.
Cum se întâmplă acest lucru? Copilul este numit prost, părerea lui despre el se deteriorează, devine afectat emoțional, face mai multe greșeli decât de obicei la un test, de exemplu, ia notă mică, i se confirmă ceea ce i s-a spus, nici nu se mai străduiește data viitoare și uite confirmarea prin comportament. În viitor nici nu mai merită să depună efort, este prost și se chinuie degeaba.
Există mult mai multe situații, decât cea de mai sus. Un alt exemplu ar fi că acel copil numit prost se ambiționează și muncește și muncește, și face bine, dar el tot nu crede că este suficient și cere în continuu confirmări că nu este prost. Acesta ajunge la oboseală extremă și va fi mereu nemulțumit de sine.
Nici etichetele pozitive nu sunt mai bune. Este adevărat că nu sunt așa de nocive inițial dar pot da rezultate proaste pe termen lung. Desigur, un copil căruia i se vor pune etichete pozitive va avea mai multă încredere în el.
De exemplu un copil numit deștept, va crede că este suficient acest lucru și nu va mai învăța, se va supraestima, va crede că face față la școală chiar dacă nu se pregătește și în final va avea o mare dezamăgire. Un altul care este numit deștept poate pune o presiune din ce în ce mai mare pe el însuși pentru a se situa la nivelul cerut, așa că va deveni perfecționist.
Totuși dacă i se spune unui copil că este bun, acest lucru îl poate ajuta. Dacă i se spune că este generos se poate comporta ca atare, dar atenție la presiunea pusă pe el! Poate că se va comporta generos chiar dacă nu va dori acest lucru, doar pentru a îndeplini așteptarea. De aici apar frustrări și resentimente.
Un copil numit puternic, va fi capabil să treacă peste greutăți dar nu își va permite să simtă emoțiile și va fi blocat la acest nivel.
Un copil numit muncitor, va munci, va realiza lucruri multe dar va ajunge la epuizare.
Un copil numit rău, va crede despre el că este rău și chiar va găsi situații care să îi confirme acest lucru, având în vedere că nu putem fi perfecți.
Un copil numit împiedicat, chiar va fi mai puțin agil și își va confirma scenariul.
Oricum ar fi, etichetele aplicate copiilor, nu dau rezultate bune. Aș adăuga că ai noștri copii au foarte mare nevoie să fie confirmați și așteaptă de la noi o reacție, un răspuns. Dacă suntem indiferenți, nu spunem nici da, nici ba, vor crede că nu ne pasă. Putem să le confirmăm că suntem prezenți în viața lor fără a folosi etichete. Aș recomanda ca etichetele negative să nu fie folosite deloc, dar deloc….. iar cele pozitive cu moderație. Iar atunci când le folosim, să ne punem puțin în locul copilului și să vedem ce pot ele genera.
Dacă copilul greșește, putem să îi spunem că nu suntem de acord cu ceea ce a făcut, că a lovit un copil, de exemplu, că pe acel copil îl doare. Acesta este motivul pentru care ceea ce a făcut nu este bine și nu că el este un copil rău.
Atunci când face ceva, bun sau rău, este mai sănătos să îi evaluăm comportamentul, nu să îl evaluăm pe el ca și persoană.
Copilul are nevoie să fie văzut, auzit, iubit. Îi putem spune că apreciem eforturile lui, că îi vedem străduința, că suntem lângă el și îl sprijinim, că îl credem atunci când nu mai poate, sau când îl doare, că îl iubim oricum ar fi și orice ar face.
O ființă umană este complexă, nu este doar o sumă de calități sau defecte. Evident că fiecare are niște caracteristici distincte dar omul este mai mult decât atât. O fetiță trebuie să știe că nu este doar frumoasă iar un băiețel nu este doar curajos.
Psiholog: Cristina Eftimie
Articole anterioare:
