Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Adolescenții sunt percepuți ca și problematici atât pentru părinți, frați, familie extinsă, cât și pentru cadrele didactice. Cei din jur nu știu cum să reacționeze, cum să le vorbească pentru că simt că orice ar face sau ar spune nu ajung să le intre în voie și să comunice eficient.

La această vârstă apar multe schimbări care sunt atât fizice cât și psihologice. Este important să luăm în considerare faptul că adolescenții se află într-o perioadă de tranziție, ei trec de la copilărie spre viața de adult. Aceasta este adolescența, o perioadă în care nu mai vrei să fii copil dar nici nu știi cum să fii adult.

Astfel, prima dintre luptele adolescentului o reprezintă negarea identității infantile. El se hotărăște că nu mai este mic, observă fizic că s-a schimbat, că a crescut. Nu mai acceptă să fie tutelat. Aceasta este etapa dezvoltării conștiinței de sine. Totul stă într-un singur lucru iar dacă acel lucru, foarte important pentru adolescent, nu este cum își dorește, se simte devastat, face crize de furie sau este trist, nu iese din casă, etc. Dintre lucrurile care sunt importante pentru adolescenți în această etapă sunt: totul pare a fi legat de bani, sau de relații, sau să arăți bine sau să fii deștept. Teoriile lor sunt în general foarte fixe, gândirea este dihotomică. Apare sfera de erotizare și psihosexualizare a lucrurilor. Sexualizarea își pune amprenta pe tot ceea ce face sau i se întâmplă, cum se îmbracă, cum vorbește, cum se poartă.

A doua mare luptă a adolescentului este reprezentată de alegerea unei noi identități. Cei străini îi acceptă adolescentului noua identitate mai repede decât cei din casă, aceștia din urmă acceptând-o mai greu sau deloc. Unii părinți se întreabă de ce fiica adolescentă sau fiul lor adolescent nu vorbește cu ei și află că se destăinuie unui prieten sau părintelui vreunui prieten.  Astfel pare mai ușor să își impună noua identitate cu străinii. În grupul de prieteni este cine își dorește să fie. De exemplu unii adolescenți se simt jenați să fie alintați de părinți cu anumite apelative din copilărie. Părinții uneori îi consideră ca fiind acei copii mici, când de fapt ei au crescut și nu se mai simt confortabil să fie alintați, cel puțin nu în public. Cum încearcă adolescenții să își impună noua identitate? Ei încearcă să fie originali. Ei încearcă să fie valorizați social pentru ceea ce o să devină. Adolescenții își doresc foarte mult să fie acceptați într-un grup și cu aceeași intensitate, își doresc să fie unici. Aceste două dorințe ale lor sunt antonimice dar ei le vor pe amândouă. Își doresc să fie în grup, deci vor fi ca cei din grup, dar în cadrul grupului vor să se distingă prin ceva original, diferit, unic, lucru deloc ușor. De aici apar frământări cum să se îmbrace, ce cu ce să asorteze, cum să își prindă părul, cum să își poarte șapca etc.

Factorii de care trebuie să ținem seama sunt uneori legați de solicitările exagerate din partea părinților, școlii sau a mediului social. Nimic nu mai este predictibil, adolescenții nu se mai întorc spre copilărie, ei se îndreaptă spre necunoscut. Acum apar primele mari iubiri care au un foarte mare impact, așa numitele „dating drama”. Părinții în general nu vor să știe că s-au îndrăgostit ci sunt interesați mai mult de note. Unii părinți sunt ironici așa că adolescenții vor ține secrete iubirile lor față de părinți.

Există o insecuritate permanentă, adolescenții nu sunt siguri că ceea ce aleg sau ce fac este bine. Valorile sunt perimate rapid, ei trec ușor de la a lăuda o valoare, la a o critica, sunt foarte influențabili. Aici anturajul joacă un rol foarte important. Societatea în care trăim este foarte critică, există o mare presiune asupra adolescentului. Deși noi promovăm niște valori sănătoase, pe care le considerăm dezirabile, adolescentul vede că de fapt divertismentul și sexualizarea sunt foarte apreciate și aduc cele mai bune și mai rapide câștiguri. Deși își doresc în general o meserie respectabilă, parcă ar dori și să le fie ușor, să ajungă mai rapid la independență.

Pentru a avea o relație bună și o comunicare eficientă cu adolescentul este important să cunoaștem presiunile la care este supus, să îi acceptăm noua identitate, în schimbare, să îi respectăm alegerile, să îl ascultăm cu empatie și să îl tratăm cu respect.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *