Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Furia  este poate una dintre cele mai distructive emoții pe care o avem și cu care de cele mai multe ori ne este greu să ne descurcăm. Unii psihologi spun că este o emoție de bază iar alții susțin că furia este o emoție de suprafață și că de cele mai multe ori ascunde frică, tristețe, neîncredere, lipsă de atenție și de iubire, frustrare, încordare, tensionare.

Nu există emoții bune sau rele, tot registrul de emoții este al nostru și este important să îl acceptăm și să îl trăim. Pe de altă parte, furia, ca și frica este o emoție care a ajutat la supraviețuirea speciei, așa am învățat să ne apărăm și să reacționăm în fața lucrurilor care ne făceau rău și împotriva nedreptății. De multe ori ea este complet motivată dar modul ei de manifestare poate fi inacceptabil social și poate răni, pe noi, pe cei din jur, poate reprezenta un mod dezadaptativ de a reacționa. Este interesant cum se manifestă atât la copii cât și la adulți în acord cu permisiunile și obiceiurile din familie. În unele familii este o emoție permisă și toată lumea țipă în alte familii este reprimată și nu se manifestă, e ținută „sub capac”. Reprimarea furiei duce la alte probleme, ori explozii nemotivate la un incident minor din cauza acumulării, ori tot felul de manifestări somatice, dureri de burtă, de cap.

Consider că este foarte important să vorbim cu copiii despre emoțiile lor și să le spune că nu este nimic în neregulă cu ei dacă simt fuie, este foarte bine să o simtă. Ajutorul de care eu cred că au nevoie este în modul în care se pot descurca cu ea. De multe ori au venit copii (sau au fost aduși de părinți sau profesori) care au tendințe distructive sau autodistructive atunci când se înfurie, care aruncă cu obiecte, distrug lucruri, țipă, vorbesc urât cu cei din jur, lovesc și uneori se lovesc și se rănesc pe ei înșiși.

Cu adulții discutăm despre ceea ce a generat furia, despre lucrurile care au dus la gânduri și apoi la emoții puternice și încercăm o deconstrucție a eșafodajului precum și o identificare a emoțiilor ce se ascund sub furie, care uneori stau la baza a ceea ce simțim. Putem încerca și cu copiii în joacă acest demers folosind fie o păpușă Matroska în care să accesăm emoțiile pe rând dând straturile la o parte, fie prin exerciții de relaxare cu o călătorie imaginară prin corp în diverse zone, exercițiu care este foarte util atunci când copilul are dureri somatice.

Ca metode de prim ajutor în gestionare furiei, propun următoarele variante:

  1. Exerciții de respirație cu menținerea aerului în plămâni, câteva secunde, aș spune 5-10 secunde. Copiii inspiră, țin aerul în plămâni câteva secunde, expiră. Este foarte importantă faza de retenție a aerului în plămâni, creierul se oxigenează și procesează mai clar informația. La o respiratie rapidă, sacadată, se induce și mai tare starea de agitație. Metoda este cea mai potrivită pentru situații în care copilul este la școală sau undeva în public.
  2. Dacă există posibilitatea și mediul este sigur (acasă), copilul poate lovi o pernă pentru a se descărca. Este o metodă ce nu poate fi aplicată în public, dar este foarte rapidă și eficientă.
  3. Țipătul tare cu capul în pernă, este iarăși o metodă rapidă de descărcare, dar iarăși de aplicat tot acasă.
  4. Desenarea furiei și ruperea ei în bucăți sau distrugerea prin alte metode (ardere), dar supravegheată de adult.
  5. Umflarea unui balon concentrându-se pe toată supărarea și furia pe care o simte copilul și lăsarea liberă a balonului, afară sau în casă pentru a se „dezumfla”.

Din experiența mea, pentru copii, aceasta din urmă este cea mai amuzantă și mai plăcută metodă pentru că cei mici trec repede în stare de joc și văd că au controlul situației, De cele mai multe ori simțeau că furia îi domină dar având metode de a face față se simt împuterniciți și pot face ceva pentru a o gestiona.

Am considerat că acest subiect este potrivit pentru o perioadă, cea de sărbători, pentru că sunt foarte multe elemente care pot favoriza reacțiile copiilor. Să fie de folos!

Să aveți Sărbători în Liniște, cu Sănătate și Bucurie! La Mulți Ani!

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *