Terapia cu GHIMBIR

Ceai de ghimbirGhimbirul este o plantă erbacee aromată, rădăcina acestuia având un gust deosebit de plăcut. Ghimbirul  face parte din familia Zingiberaceae și se întâlnește în ținuturile asiatice ( China ). Această plantă este comercializată în țara noastră de puțin timp (după 1989).

Chinezii consideră ghimbirul drept unul dintre cele cinci ingrediente principale în dieto-terapie, alături de oțetul de orez, sare și miere. Prin stimularea metabolismului, această plantă ajută la eliminarea toxinelor și intensifică arderea grăsimilor. Ghimbirul este util persoanelor deprimate, fără poftă de viață, lente, letargice, aducând tonus, energie și optimism.

La spitalele din Beijing, ghimbirul este utilizat în tratamentul alopeciei (cheliilor) sub formă de rondele proaspete. În industria parfumurilor grație uleiului esențial pe care îl conține, rizomul de ghimbir emană o savoare de lămâie piperată. Ghimbirul este utilizat cu mare succes și în industria cosmeticelor, specialiștii dezvoltând o gamă largă de produse începând cu loțiuni pentru tonificare și revitalizarea părului, loțiuni de corp pe bază de ghimbir cu efect de întinerire, ceaiuri și uleiuri aromatice. Fiind bogat în magneziu, fosfor și acizi aminați, ghimbirul este omniprezent în formulele revitalizante ale cremelor de față.

În medicina alternativă, moleculele aromatice de ghimbir trimit impulsuri creierului imediat ce ating pielea, relaxând și detensionând musculatura. Terapeuții folosesc uleiurile aromatice de ghimbir pentru fricționarea zonelor unde se acumulează tensiuni negative: tâmplă, ceafă, încheieturi.

Persoanele care suferă de reumatism pot beneficia de efectele terapeutice de necontestat ale ghimbirului. O linguriță de tinctură de ghimbir dizolvată în 100 ml apă ajută pe reumatici să se vindece, dacă este administrată de trei ori pe zi.

Ghimbirul este un antibiotic natural, antiinflamator, antiseptic și diuretic indicat în litiaza renală, piatră la rinichi, retenții urinare, infecții urinare. Ghimbirul conține ulei volatil (predominen tzingiberol) și compuși fenolici (gingeroli). Are efect antiemetic și antivertiginos, inhibând zona chemoreceptoare declanșatoare a vomei și centrul vomei. La nivelul aparatului digestiv este coleretic și colecistochinetic, favorizând secreția bilei și motilitatea vezicii biliare.

Ghimbirul are o multitudine de calități:

  • este un foarte bun antiinflamator și antiseptic,
  • curăță intestinul și eliberează de secreții plămânul,
  • previne răul de mare, amețeli, vertijuri, grețuri,
  • calmează inflamațiile gâtului, răgușală, febra,
  • elimină mucozitățile și congestiile respiratorii,
  • bun remediu în cazul sinuzitei,
  • ajuta la digestie, este revigorant și vasodilatator,
  • activează circulația periferica,
  • activează metabolismul, eliminând toxinele.

ghimbirGhimbirul este folosit  în alimentație și terapie, în special iarna, face mâncarea mai ușoară, aromată, mai ușor de digerat, este revigorant și vasodilatator, liniștește și calmează, echilibrând organismul. În alimentație este folosit drept condiment picant pentru aromatizarea mâncărurilor și băuturilor. Dă o aromă plăcută ceaiului, fructelor, conopidei, guliilor și boabelor din păstăi. Chiar mai mult decât usturoiul, planta are calitatea de a atenua mirosul specific al preparatelor din carne de oaie, miel, scoici sau pește.

Ghimbirul este comercializat sub mai multe forme: rădăcini întregi, proaspete, având culoarea galben-deschis la interior și coaja de diferite nuanțe cafenii. Ghimbirul jamaican, socotit a avea  cea mai bună calitate, are o culoare galben deschis. Ghimbirul african și indian are o coajă mai închisă la culoare și este de calitate mai slabă. Rizomii întregi au gustul cel mai proaspăt. Rădăcinile uscate se comercializează „negre” (cu coajă) sau „albe” (fără coajă).

Sunt disponibile întregi sau tăiate felii. Ghimbirul pudră are o culoare galben deschis și este obținut prin măcinarea rădăcinii uscate. Ghimbirul conservat este preparat din rizomi tineri, decojiți, tăiați și apoi fierți într-un sirop gros de zahăr. Bucățile de ghimbir și siropul sunt conservate împreună. Ghimbirul este moale și cărnos, dar extrem de iute. Ghimbirul cristalizat se obține prin fierbere în sirop de zahăr, se usucă la aer și se rulează în zahăr.

Ghimbir murat, se obține din tăierea de feliuțe foarte subțiri, care mai apoi se pun în oțet. Acesta din urmă în Japonia se numește „gari” și însoțește adesea „sushi”, este servit între feluri pentru a reâmprospăta cerul gurii. Are o culoare rozalie.

Prepararea ceaiului de ghimbir:

Este important să fie consumată rădăcina de ghimbir în locul pliculețelor sau prafului. Se ia o bucată mai mică din rădăcină ( aproximativ 5 cm), se spală bine sub jet de apă rece și se rade pe răzătoarea mică. Se fierbe 1 litru de apă, se adaugă ghimbirul răzuit, se mai lasă la foc 1 minut. După ce am oprit focul se mai lasă 30 minute vasul acoperit, se strecoară și se consumă în jur de 3 căni pe zi cu înghițituri mici.

Aceste ceaiuri se consumă în special ziua, nu și seara deoarece au efect energizant. Ghimbirul poate fi adăugat în limonade, pe timp de vară împreuna cu o feliuță de lămâie, puțină menta și un cub de gheață fiind un tonic revitalizant și reconfortant.

 

Un comentariu la „Terapia cu GHIMBIR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *