Boala l-a convins să dea la Facultatea de Medicină

Deși s-a lupta cu boala încă din adolescență, Bogdan a învățat împreună cu familia sa, să lupte. Să lupte pentru sănătate, pentru ceea ce-și dorește, pentru bine. În prezent, tânărul studiază medicina, oferind ajutor celor care trec prin aceleași probleme ca ale lui.

Bogdan are 24 de ani și a fost diagnosticat cu artrită la 15 ani. O vârstă a întrebărilor și răspunsurilor, a frământărilor și planurilor, a dorințelor și bucuriilor. Problema de sănătate a lui Bogdan a pus la încercare întreaga familie. Diagnosticul de artrită idiopatică juvenilă (boală autoimunp cronică manifestată prin inflamarea persistentă a articulațiilor) a fost un obstacol pe care, în cele din urmă, au reușit să-l depășească.

„Eu și părinții mei am fost foarte surprinși atunci când am aflat diagnosticul. Am trecut prin toate fazele bolii: de la negare până la frustrare, îngrijorare și anxietate. Pentru că era ceva necunoscut, pentru că nu știam niciunul cum să reacționăm și pentru că nu ne venea să credem că viața mea urma să se schimbe pentru totdeauna“, povestește Bogdan.

Fără activitate fizică

El își amintelte că imediat după aflarea diagnosticului a trebuit să facă mai multe schimbări, tocmai pentru a reuși să țină sub control boala. Mai întâi, a renunțat la orice formă de activitate fizică, chiar și recreațional, ca mai apoi să fie nevoit să acorde atenție propriei greutăți. „Ca orice om, m-am speriat foarte tare atunci când nu mi-am mai putut folosi picioarele și nu am mai putut fi activă. Voiam și eu să ies cu prietenii la fotbal sau tenis. Din păcate, nu am mai putut. Dar prietenii mei m-au înțeles încă de la început. Din păcate, au aflat mai tîzriu, pentru că eu încă nu-mi dădeam seama ce mi se întâmplă, și am fost reticent în a-mi dezvălui boala“, povestește Bogdan.

Experiența de viață, o provocare

Una dintre marile dezamăgiri din acea perioadă a adolescenței a fost că nu a putut să facă aceleași lucruri ca prietenii lui. Ajutat de familia lui, a reușit să înțeleagă că trebuie să accepte unele compromisuri, tocmai pentru a merge mai departe. „Din fericire, pot spune că mă număr printre norocoșii care nu au avut parte de efecte secundare ale tratamentului. Starea de somnolență și ușoarele probleme digestive au fost singurele neplăceri pe care a trebuit să le depășesc. Acum nu pot decât să consider trările trecute ca fiind o provocare aleatorie. Alegerea profesiei din prezent a fost determinată de experiența mea, e adevărat. Alături de cadrul medical al cărui pacient încă sunt, afecțiunea a fost scânteia care a aprins flacăra pasiunii pentru medicină, încă din adolescență“, mărsturisește tânărul. În prezent este în ultimul an la Facultatea de Medicină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.