Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Termenul de „bullying” este un neologism care vine din limba engleză- „bully”, tradus prin bătăuș, huligan. Un termen mai autohton ar fi “hărțuirea” .  Astfel hărțuirea sau bullying-ul reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:

  • Este  intenționat – agresorul are intenția să rănească victima;
  •  Este repetat – aceeași persoană este atacată mereu sau o bună bucată de timp;
  • Reprezintă un dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind mai vulnerabilă, mai slabă și care nu este capabilă să se apere singură.

O traducere a termenul „bullying” ar putea fi și „intimidare”, dar nu se rezumă doar la acest lucru. În general pornește de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri și se ajunge chiar  la violență fizică. Comportamentul de bullying apare în general atunci când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de vârstă, iar copiii îl învață de la adulți, de la alți copii mai mari, din mass-media sau din diverse medii de socializare că există diferențe, că unii indivizi sunt mai avantajați decât alții, că există dezechilibre de putere.

Astfel persoana denumită Bully” este  cea care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai slabe (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016)

Termenul „bullying” sau „hărțuire” se folosește atunci când violența capătă un caracter sistematic și urmărește scopul de a întări puterea și autoritatea abuzatorului/agresorului pe seama umilirii și devalorizării victimei în ochii proprii și în ochii celor din jur .  Comportamentul specific se manifestă prin aplicarea repetată de către o persoană sau un grup de persoane a diverselor tipuri de violență și intimidare față de o persoană care nu se poate apăra.

Este important să facem diferența între bullying și simple conflicte sau neînțelegeri între copii, de exemplu atunci când doi elevi cu capacități fizice egale, se ceartă sau se luptă, fac glume într-o formă prietenească și jucăușă, nu este vorba despre bullying. Bullying-ul întotdeauna urmărește scopul de a hărțui victima, de a-i provoca frică, a o demoraliza, umili, supune.

De reținut că în cazurile de bullying sunt implicați cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Agresorul vrea să fie cel mai tare, rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul său. Este de obicei temperamental, inflexibil, încrezător și nu îi place să accepte regulile. De cele mai multe ori nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește să domine și să-i controleze pe ceilalți, exagerează în situații obișnuite. Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în mod repetat. Victima este de obicei copleșită de teamă.

Bullying-ul este asimetric: pe de o parte se află abuzatorul/agresorul, care deține puterea în formă de forță fizică și/ sau psihologică, iar pe de altă parte – victima, care nu deține o asemenea putere și are nevoie acută de susținerea și ajutorul altor persoane;

Bullying-ul este aplicat persoanei alese drept țintă în mod intenționat și este orientat spre a-i provoca suferințe fizice și sufletești;

Bullying-ul subminează încrederea victimei în forțele proprii, îi distruge sănătatea, stima de sine și demnitatea umană;

Bullying-ul este un proces de grup, care implică, pe lângă abuzator/agresor și victimă, martorii violenței – întreaga clasă sau tot grupul unde acesta are loc;

Bullying-ul niciodată nu se oprește de la sine: victimele, inițiatorul și martorii bullying-ului întotdeauna au nevoie de protecție, îndrumare și ajutor.

Într-un scenariu tipic  de bullying sunt implicați o gamă întreagă de actori. Pe lângă agresor/i și victimă/e sunt implicați o serie de observatori, unii cu roluri pasive, unii care ar putea fi potențiali apărători. Pe de altă parte agresorul, care este un fel de lider are unii suporteri evidenți care se amuză, îl încurajează și alții pasivi care sunt doar spectatori. Distribuția rolurilor nu este statică, rolurile se pot schimba în mod dinamic între elevii care interacționează. De cele mai multe ori cei care nu intervin se tem că vor deveni ei înșiși victime, unii se aliază cu cel puternic pentru a nu deveni ținta lui următoare.

Rolurile sunt dinamice, astfel expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe la alte fenomene de bullying, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de exteriorizare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat.

Unii elevi spun că ei înșiși au fost cândva tiranizați, agresați de colegi de-ai lor: Mă săturasem să fiu bătaia de joc a colegilor, prin urmare am început și eu să-i terorizez pe alții, ca să fiu acceptat. Mai târziu, privind în urmă, mi-am dat seama cât de greșit mă comportasem. Alții au avut modele negativeDe multe ori, tinerii care recurg la bullying îi tratează pe alții așa cum i-au văzut pe părinții lor, pe frații lor mai mari sau pe alți membri ai familiei tratându-i pe alții, spun unii specialiști. În general agresorii au un aer de superioritate, în realitate fiind nesiguri de eiCopiii care îi tiranizează pe alții au un aer de superioritate, care maschează adesea răni afective adânci și un sentiment de incompetență, spun specialiștii în dezvoltarea copilului.

Ce putem face?

Putem vorbi despre acest tip de comportament devenit fenomen  în ultimii ani. Le putem explica copiilor prin cuvinte simple ce înseamnă bullying-ul, de exemplu – atunci când un copil este în mod repetat și intenționat umilit, agresat, ironizat sau respins.

Putem căuta unele exemple de acțiuni care intră în sfera acestui fenomen, pentru a putea fi înțeles în sens larg, ca orice acțiune care este repetată, intenționată și lezează demnitatea individului.

Copiilor le putem explica că deseori agresorii își manifestă prin bullying propriile probleme emoționale sau lipsa unor abilități sociale și de comunicare.

Toți elevii trebuie să știe care sunt efectelor devastatoare pe care le are bullying-ul asupra victimelor, dar și asupra martorilor. Bullying-ul în copilărie are efecte negative asupra copilului care este victimă pe termen scurt, fiindu-i afectate încrederea în sine, stima de sine, rezultatele școlare, dispoziția emoțională. Cei afectați pe termen mediu sunt în risc de suicid iar pe termen lung, copiii care au fost victime ale bullying-ului riscă la maturitate să dezvolte probleme de sănătate mintală care să necesite tratament psihiatric. Pe de altă parte, copiii agresori, care nu sunt ajutați să renunțe la acest comportament în copilărie, tind să aibă comportamente antisociale și de relaționare și la maturitate.

Copiii care sunt parte a cercului bullying-ului este necesat sa fie angrenați în activități de consiliere. Ei pot povesti situația prin joc de rol. Ei își pot identifica calitățile care contravin poreclelor primite.  

Copiii pot fi învățați anumite tehnici de gestionare a situației de criză prin ignorarea copilului care tachinează sau transmiterea de mesaje la persoana întâi. Comportamentul  asertiv este o cale  bună de exprimare a propriilor emoţii. „Sunt supărat când faci glume pe seama mea, aş prefera să încetezi”. Exersarea acestei tehnici presupune stabilirea contactului vizual şi folosirea unui ton ferm. Această tehnică funcţionează atunci când este folosită într-un cadru controlat, în care există un adult, există nişte reguli. Folosirea ei în recreaţie sau în curtea şcolii poate să ducă la agravarea situaţiei, copilul care tachinează face şi mai rău deoarece a observat că ceea ce face el, produce o emoție sau a obţinut ceea ce și-a dorit.

Școala poate lua atitudine prin includerea unor luări de poziție explicite anti-bullying și antidiscriminare în regulamentele de ordine internă ale instituțiilor educaționale și în codul de etică al profesorilor. Este necesar să existe proceduri anti-bullying clare și explicite la nivelul fiecărei școli;

Profesorii pot fi instruiți  și sprijiniți  astfel încât aceștia să recunoască și să poată răspunde adecvat bullying-ului, discriminării și violenței școlare. Prin formări specifice în domeniu este posibilă creșterea capacității tuturor profesorilor, și consilierilor școlari de a aborda în profunzime teme ca bullying-ul, discriminarea, violența. Pot fi promovate  metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi jocurile de rol, prin care copiii să înțeleagă postura în care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze consecințele grave. Se pot organiza de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu specialiști sau persoane care au fost parte a fenomenului bullying și care au reușit să depășească situația, ca exemplu de bună practică. Există mărturii ale multor vedete care au fost victime ale bullying-ului. Poveștile lor îi pot motiva pe elevi.

Este importantă conștientizarea și anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult, profesor, director, învățător, consilier școlar, mediator școlar, supraveghetor , părinte, ori de câte ori este constatat un act de bullying asupra unui coleg.

În final, ar fi de dorit consolidarea relațiilor de colaborare, colegialitate și prietenie  și promovarea parteneriatului școală-familie-elevi. Toți suntem parte a acestei ecuații și din aceste roluri putem să facem ca lucrurile să meargă din ce în ce mai bine.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.