Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Revenim cu seria de articole despre bullying în școli și punctăm câteva acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate.

Pe lângă modelul lui Olewus, o altă strategie de gestionare practică ar fi cea propusă de Rigby care vine cu metode prin care să ne adresăm agresorilor:

Rigby consideră că este necesară stabilirea, punerea la dispoziție și implementarea unor reguli clare, concret definite pentru a pune în practică consecințe corespunzătoare pentru cei identificați ca persoane care au agresat pe cineva. Aceste consecințe pot varia de la pierderea unor privilegii sau impunerea unor sarcini în școală, la detenție și suspendare sau exmatriculare de la școală. Unele se pliază pe sistemul nostru de învățământ, altele nu. Partea cu detenția nu există în școlile noastre, deși mă gândesc că să îi ții pe copii după ore poate fi neplăcut și i-ar putea stimula să respecte normele. Regulamentul de ordine interioară clar și respectat în mod consecvent ar putea ajuta în acest caz.

Rigby sugerează valoarea importantă a consilierii. Consilierea poate include discuții informale cu agresorul în vederea schimbării comportamentului său, sau ar putea implica o abordare mai structurată. Abordarea structurată poate avea două variante, după Rigby.

• Abordarea de ne-învinuire–  Această abordare necesită adunarea grupurilor de copii care cuprind agresori. În mod normal vor fi implicați un număr de copii cu influență pro-socială. Se va descrie încercarea prin care trece victima, emoțiile, durerea, riscurile, iar grupul este lăsat să vină cu o soluții responsabile. Acțiunile și rezoluțiile grupului sunt monitorizate atent. Există riscul să se ajungă ușor într-o zonă care nu favorizează scopul întâlnirii. Se încearcă stimularea empatiei și identificarea unor soluții pentru reducerea suferinței victimelor.

• Metoda îngrijorării împărtășite-Această metodă necesită din partea consilierului împărtășirea cu membri individuali ai grupului a îngrijorării sale pentru victimă și provocarea unei promisiuni de acționare într-o manieră specifică și pozitivă în interacțiunile ulterioare cu victima. Aceasta se efectuează într-o manieră neamenințătoare. Și aici se stimulează empatia, încrederea în judecata și bunul simț al celui căruia se adresează consilierul și încercarea de a-l face într-un fel un aliat în rezolvarea problemei.

Cum se acționează la nivel de școală?

Teoretic,în fiecare școală din țara noastră există o comisie specială cu responsabilitatea principală de prevenire a tuturor formelor de violență în cadrul școlii. Comisia cuprinde în mod normal un profesor responsabil de comisie, poate și alți membri profesori, un membru al echipei de conducere a școlii, un membru din cadrul personalului auxiliar al școlii și un reprezentant al elevilor. Această comisie trebuie informată și convocată ori de câte ori are loc un incident de bullying în cadrul școlii. Cu toate acestea, când vine vorba de bullying, trebuie să luăm în considerare că foarte puțini profesori din România sunt conștienți de problemele legate de acest fenomen. Deseori acesta este motivul pentru care ignoră comportamentul de bullying, care nu este abordat în mod adecvat la nivel de școală. De asemenea nu există politici clare care să se adreseze fenomenului de bullying în școlile românești. Foarte puțini profesori au acces la programe de dezvoltare care țintesc această formă specifică de violență. Cursuri gratuite organizate de anumite instituții responsabile, sunt foarte puține, de obicei cei care se formează în acest domeniu, fie își plătesc cursuri din propriul buzunar, fie au norocul să participle într-un proiect finanțat pe această temă. Nivelul de conștiență cu privire la problemele de bully-ing este destul de scăzut și nu există programe specifice, bazate pe școală și recunoscute la nivel național pentru prevenirea fenomenului de bully-ing. Din această cauză intervențiile în cazul situațiilor de bullying sunt destul de izolate.

Comisia de la nivelul școlii este responsabilă să ia măsuri, să încerce tot ceea ce poate pentru a rezolva problema. Sunt anunțați și părinții. Rezolvarea se bazează mult pe parteneriatul școală – familie. Cazurile pot și uneori este necesar să fie raportate mai departe la inspectorat, centre de asistență psihopedagogică și minister.

Pentru a avea o școală făra bully-ing, trebuie să ne implicăm toți, elevi, părinți, personal auxiliar și profesori.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă: “Strategii pentru o clasă făra bullying- Manual pentru profesori și personalul școlar”- publicație realizată prin Programul Daphne III cu suportul financiar al Comisiei Europene

Articole anterioare:

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *