Interviu cu psihologul Tamara Nichita de Ziua Mondială a Sănătății

R: Bună ziua! Pentru început, vă rog să vă prezentați ca om și profesionist!

Tamara Nichita: Bună ziua! Am îndrăgit dintotdeauna psihologia, am dezvoltat o pasiune din a mă înţelege pe mine şi pe ceilalți, probabil de aceea nu întâmplător drumul carierei mele a condus în timp spre a deveni un specialist al domeniilor legate de oameni îndreptându-mi paşii spre psihologie şi diverse activităţi de voluntariat. Am lucrat iniţial ca asistent medical, am înţeles că este doar o etapă şi că pot veni in sprijinul oamenilor mai mult şi din altă perspectivă… am reuşit să înțeleg că pot ghida și alți oameni înspre propriile resurse interioare! Sunt psiholog clinician specialist in cadrul Spitalului Municipal Medgidia.

Am absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii Andrei Şaguna Constanţa, specialitatea- Psihologie, Master în Psihologie Clinică – Evaluare şi Intervenţie Terapeutică. Au urmat diverse specializări, formări şi competenţe în domeniul sănătăţii, psihologiei organizaţionale, a muncii şi transporturilor, psihologia securităţii şi siguranţei naţionale. Formare în Psihoterapie analitică Szondiană și Psihodiagnostic proiectiv, formare în Terapie Sistemică: Cuplu, Copil, Familie, Curs de specializare în Psiho-oncologie, Curs dezvoltare personală N.L.P. Neuro-Linguistic Programming – specialist in programare neuro-lingvistică, Curs management sanitar, Formare psihopedagogică. Preşedinte de zece ani a Subfilialei Crucea Rosie Medgidia, formator, expert informare şi consiliere, profesor colaborator predare si instruire practică medicală în cadrul Şcolii Postliceale Sanitare – Liceul Dragomir Hurmuzescu, colaborări cu posturi TV locale, ziare si reviste de specialitate. Diplomă de excelenţă şi câştigarea trofeului „Gala 10 Oameni de Valoare” secţiunea medicină, pentru întreaga activitate şi implicare cu profesionalism, 2017.

Recunosc însă că foarte aproape de suflet îmi este psihologia clinică, medicală, domeniu care studiază sănătatea şi armonia persoanei, cu ramurile esenţiale, psihologie somatică şi a sănătăţii, psihopatologie comportamentală.

R:  Cum definiți domeniul în care lucrați și cum se vede starea de sănătate a românilor din acest unghi?

Tamara Nichita: Psihologia ne ajută să înţelegem fiinţa umană: ce anume ne face să funcţionăm şi de ce acţionăm într-un anume fel, iar psihologia medicală pune în centrul preocupărilor sale omul aflat sub incidenta bolii, este orientată spre ajutorarea persoanelor ce au probleme medicale şi comportamentale în scopul realizării unei adaptari personale satisfacatoare.

Răspunsul trebuie nuanţat, în funcţie de tipul de populaţie din care facem parte, de suportul social pe care îl avem, de nevoile fiecăruia şi de motivaţii. Principalele motive pentru cei mai mulţi dintre noi, sunt aşteptările nerealiste, introspecţia şi autoanaliza excesivă nu numai asupra vieţii personale, ci şi a celor din jurul nostru, apoi presiunea socială la care suntem supuşi. Tindem să exagerăm pe toate palierele vieţii…..şi ajungem să ne fie teamă că „avem sau o să facem depresie!” Foarte multe persoane sunt diagnosticate ca fiind depresive, deşi ele sunt doar nefericite, depresia corespunde întotdeauna unei stari profunde de nemulţumire, care se exprima in diverse moduri.

Psihologia clinică este un domeniu predilect în care noi putem fi alături de bolnavi într-un mod diferit decât medicul! Medicii au ca scop tratarea şi vindecarea bolilor vizibile, exprimate, psihologul găseşte sursă psihică şi emoţională a bolilor. Ca un pacient să poată fi tratat complet de o suferință fizică, este necesară și intervenţia psihologului! Iar rezultatele se văd, există, cu intuiţia de a simţi dincolo de cuvinte ce se întâmplă, pentru că psihologul aude atât ceea ce se spune, cât mai ales ceea ce nu se spune, dar se transmite prin comportamentul non-verbal, capacitatea de a asculta, de a comunica, de a socializa.

Rolul psihologului clinician în spital este deosebit de important de-a lungul întregului demers medical al pacientului indiferent de diagnostic. Informarea şi educarea pacientului în raport cu boala de care suferă, evaluarea psihologică, reechilibrarea emoţională, asistarea pacientului şi recăpătarea controlului cognitiv asupra situaţiei, toate acestea sunt obiective importante. În experienţa mea profesională, ca psiholog clinician în spital, lucrez cu persoane cu diverse patologii, de la persoane care solicită îngrijire medicală, atenţie, comunicare, dar care nu au un diagnostic clar, persoanele cu tulburări nefireşti, care, uneori, sunt „dependente de rolul de pacient” …la consilierea, pregătirea bolnavului pentru proceduri chirurgicale pre/post operator,  cu referire clară la reacţiile emoţionale posibile şi la modul în care să se raporteze la ele, consilierea în recuperarea victimelor accidentelor vasculare cerebrale, a bolilor de inimă, tulburări de comportament, copii si adolescenţi cu tulburări emoţionale, vârstnici bolnavi, familii care doresc să depăşească anumite obstacole, dificultăţi, cărora nu le găsesc soluţii şi rezolvare.

Fiind psiholog şi bun observator al comportamentului oamenilor in faţa bolii, activitatea este modelată în funcţie de necesităţile pacientului, asistarea bolnavului acut, consilierea bolnavului cronic, consiliere la patul bolnavului, consilierea întregii familii unde situaţia o impune, pentru o mai bună adaptare la boală, tratament şi proceduri medicale. Se evidenţiază foarte des necesitatea intervenţiei psihologice în situaţii de: atacuri de panică şi anxietate generalizată, tulburări fobice, tulburări depresive, tulburări psihosomatice (cefalee, dureri cronice, hipertensiune arteriala, diabet, astm bronsic). In procesul terapeutic se pun in acţiune tehnici specifice să restabileasca echilibrul psihic şi să permită o mai bună adaptare la realitate.  Tulburările afective, tulburarea algică, tulburarea hipocondriacă, simptomele anxioase și dispoziția depresivă, suprasolicitarea, conflictele, neîncrederea şi dificultatea de adaptare, sunt cauzele cele mai frecvente ale prezenţei în cabinetul psihologului sau al psihologului la patul bolnavului.

R: Care sunt cele mai întâlnite necesități pentru care se apelează la serviciile dumneavoastră?

Tamara Nichita: Tot mai mulți pacienți se prezintă la cabinet cu diferite forme de depresie sau stări anxioase. Depresia, anxietatea, sunt un semnal că ceva nu e în regulă cu viața ta.Depresia este o problemă care apare destul de frecvent şi în diverse grade în viaţa oamenilor, care le afectează calitatea vieţii şi uneori le-o poate pune în pericol, care nu trebuie ignorată şi care trebuie tratată. Interpretările negative ale realităţii şi emoţiile depresive influenţează comportamentul, care la rândul ei are un impact asupra gândurilor şi emoţiilor. Termenul general de depresie desemnează o categorie de afecţiuni psihiatrice care au în centrul lor o tulburare a stării afective, care duce la apariţia unei trăiri de tristeţe sau de pierdere a speranţei pentru o perioadă mai mare de timp. Tulburarea depresivă este o boală care afectează corpul, starea de spirit şi gândurile, este o stare psihologică marcată de o tristeţe profundă, însoţită de pierderea stimei de sine şi de o încetinire a funcţiilor psihomotorii. Spre deosebire de depresia cotidiană, care este trecătoare, are o intensitate scăzută  şi în cele mai multe cazuri este declanşată de anumiţi factori stresori, depresia clinică se caracterizează în primul rând printr-o durată şi o intensitate mai mare, poate duce la deteriorarea interacţiunilor dintre individ şi societate. OBOSEALA CRONICĂ este, de asemenea, foarte întâlnită. În ritmul specific societăţii actuale, tot mai multe persoane se plâng de senzaţia de oboseală permanentă, iar acest ritm al vieţii ar trebui să ofere un echilibru între activitate şi odihnă, societatea actuală, însă, pare a nu avea timp pentru odihnă. Oboseala este un simptom care de obicei acompaniază bolile sau este un semnal de alarmă în stările de surmenaj, de depresie fizică sau psihică. Sindromul oboselii cronice este o boală complexă care se manifestă printr-o stare de oboseală profundă sau extenuare severă care împiedică efectuarea activităţilor normale, zilnice obișnuite, asociată şi cu alte simptome. Omul modern din nefericire nu mai ştie că odihna este la fel de necesară organismului ca şi apa, aerul şi hrana. Oboseala apare atunci când cineva munceşte prea mult şi doarme prea puţin, când se hrăneşte haotic şi nesănătos, când uită că viaţă există şi în afara biroului ori a camerei în care doarme. Chiar dacă nu reprezintă o afecţiune medicală „oficială”, oboseala reprezintă o provocare pentru sistemul de sănătate global. Cum fiecare om este unic în felul său, oboseala şi manifestările acesteia diferă de la o persoană la alta. Oboseala apare după perioade de stres, epuizare fizică, lipsa de somn sau boală pe termen lung. Dacă ea nu dispare după câteva săptămâni de odihnă, există posibilitatea să suferiţi de sindromul oboselii cronice, însă nu toată lumea care resimte la un moment dat o stare de oboseală intensă, înseamnă neapărat că suferă de sindromul oboselii cronice. Diferenţa este ca în acest caz starea persistă cel puţin 6 luni şi se poate înrăutăţi după fiecare efort fizic sau intelectual. Nu există un test anume care să confirme diagnosticul de oboseală cronică. Este posibil să efectuăm o serie de teste medicale care să aibă în vedere alte probleme de sănătate, având aceleaşi simptome. Tratamentul pentru această afecţiune se bazează pe calmarea simptomelor. Simptome: oboseala permanentă, inexplicabilă sau recidivantă; senzaţia de oboseală nu este rezultatul unei tensiuni permanente fizice sau psihice; starea nu se îmbunătăţeşte considerabil după odihna obişnuită, ceea ce duce la scăderea capacităţii de muncă, la scăderea activităţii profesionale, educative sau personale; prezenţa a patru sau mai multe dintre simptomele enumerate mai jos: scăderea memoriei de scurtă durată (memorare) sau a capacităţii de a-şi concentra atenţia; inflamarea gâtului (senzaţia unei dureri, a unei arsuri în gât, răguşeală); ganglioni limfatici la gât sau sub unii muşchi care pot fi descoperiţi printr-o simplă palpare (ganglionii se găsesc pe partea laterală a gâtului sau în cavităţile submusculare şi au dimensiunea unui bob de mazăre); dureri ale muşchilor (o durere care se mută, senzaţia de apăsare, senzaţia de slăbiciune a mâinilor, picioarelor, muşchilor spinării); artralgie, dureri foarte mari ale articulaţiilor (senzatia de durere a articulaţiilor fără a da semne de înroşeală, umflături sau tulburări ale mişcărilor); somnul care nu îţi dă senzaţia de odihnă şi recăpătare a puterilor; slăbiciune, vlăguire, după eforturi nesemnificative din punct de vedere fizic sau psihic, oboseală care durează mai mult de 24 de ore. 

Pentru tulburările din sfera psiho-emoţională sunt caracteristice dispoziţia proastă, enervarea, neliniştea, izbucnirea în lacrimi fără un motiv concret. Dintre simptomele somatice trebuie să atragem atenţia asupra ritmului cardiac (aritmie, tahicardie), durerilor de stomac, constipaţiei sau diareei, tulburărilor ciclului menstrual.

Posibilele complicaţii care apar sunt:

• Depresia

• Izolarea socială

• Restricţii în mediul de viaţă

• Absenţe la locul de muncă

Oboseala nu trebuie neglijată fără motive externe, pentru că în spatele ei se pot ascunde boli grave, care necesită un diagnostic şi un tratament precoce. Tratamentul pentru oboseala cronică este personalizat pentru fiecare în parte, în funcţie de patologia acesteia. Daca aţi reuşit să faceţi schimbări în viaţa de zi cu zi şi oboseala, cu toate simptomele ei, tot nu a dispărut, atunci cel mai indicat e sa vă adresaţi medicului de familie pentru a vă sfătui ce trebuie făcut mai departe.

R: Cum definiți Sănătatea, din cadrul dumneavoastră de referință?

Tamara Nichita: Sănătatea reprezintă un concept complex cu câteva aspecte ce cuprind dimensiunea emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală. Sănătatea înseamnă mult mai mult decât absenţa bolii. Pentru menţinerea unei sănătăţi bune, o persoană trebuie să-şi examineze fiecare din aceste dimensiuni şi să se orienteze în sensul în care i se permite nu doar să trăiască o perioadă lungă de timp, ci de asemenea să se bucure de viaţă.

Sănătatea emoţională. Calitatea sănătăţii unei persoane, reflectează emoţiile unei persoane, sentimentele acesteia faţă de sine, cât şi faţă de alte persoane. Sănătatea emoţională include înţelegerea emoţiilor şi cunoaşterea modului de soluţionare a problemelor cotidiene, a stresului cât şi capacitatea de a studia, de a lucra sau de a îndeplini activităţi eficiente. În timp ce ele sunt importante în sine, emoţiile influenţează de asemenea sănătatea fizică.

Sănătatea intelectuală. Intelectul, aspect important al planului mental care contribuie la luarea deciziilor importante, la starea de sănătate şi de bunăstare a individului. Chiar dacă capacitatea intelectuală variază de la individ la individ, toţi sunt capabili să înveţe cum să dobândească şi să-şi evalueze informaţiile, cum să aleagă şi cum să ia deciziile asupra diferitelor tipuri ale problematicii, inclusiv sănătatea. Emoţiile pot altera capacitatea de a gândi a unei persoane, iar gândirea confuză poate accentua şi mai mult problemele

Sănătatea fizică. Sănătatea fizică se referă la starea organismului şi la răspunsurile acestuia în faţa bolii. Pentru menţinerea unei condiţii fizice bune, a unei sănătăţi fizice este important să adoptăm conduite, ce ne conferă o bunăstare fizică. De exemplu, evitarea tutunului, a consumului de alcool, alimentaţia moderată sunt doar câteva obiceiuri ce asigură o bună sănătate fizică. Exerciţiile fizice adecvate, un efort cât şi un repaos echilibrat, menţinerea unei greutăţi normale şi alegerea inteligentă a mâncărurilor, evitarea abuzurilor alimentare, ne ajută de asemenea să ne menţinem starea de sănătate a organismului.

Sănătatea socială. Sănătatea socială se referă la capacitatea de realizare a rolului din viaţă, cum ar fi rolul de fiu sau fiică, părinte, soţ, prieten, apropiat sau cetăţean, într-un mod eficient şi confortabil, fără a tulbura climatul de protecţie al altor persoane. Fiecare dintre aceste roluri presupune diferite responsabilităţi şi riscuri. Toate necesită o comunicare eficientă, implinirea trebuinţelor umane pentru dragoste, intimitate, de apartenenţă, constituie un factor important în realizarea sănătăţii sociale. Persoanele care sunt private de aceste trebuinţe pot dezvolta comportamente ce pot aduce ameninţare la starea lor de sănătate, intrând astfel în sfera devianţei şi patologiei sociale.

Sănătatea spirituală. O altă dimensiune a sănătăţii este sănătatea spirituală, acel sentiment, trăire, după care comportamentul şi valorile fundamentale ale unei persoane sunt în armonie. Sănătatea spirituală poate include sentimentul de profundă credinţă religioasă sau sentimentul de pace lăuntrică referitor la viaţa cuiva.

Recomandări pentru a avea o stare bună de sănătate şi la bătrâneţe: menţinerea tensiunii în limite normale, renunţarea la fumat,  prevenirea şi detectarea precoce a cancerului, protejarea faţă de bolile infecţioase, prevenirea diabetului zaharat, scăderea valorii colesterolului, activitatea zilnică, menţinerea într-o stare bună a musculaturii, oaselor şi articulaţiilor, participarea la viaţa socială şi menţinerea unei stări bune de sănătate mintală.

Nu există democraţie, nu există bunăstare, nu există calitatea vieţii, dacă omul nu este şi sănătos din punct de vedere mintal.

R: Care este mesajul dumneavoastră de Ziua Mondială a Sănătății?

Tamara Nichita: O sănătate bună este baza bunei noastre dispoziţii, a unei mulţumiri generale şi a capacităţii de a ne bucura pe deplin de viaţă. Ca să fim sănătoşi, condiţia este să ne dorim să fim sănătoşi. Multe aspecte ale sănătăţii noastre sunt afectate prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim. Având informaţiile corecte, putem alege în cunoştinţă de cauză să ne îmbunătăţim atât sănătatea, cât şi viaţa în ansamblu. Psihologia ne învaţă, să trăim cu gânduri de pace si iubire faţă de noi şi ceilalți! Nu există democraţie, nu există bunăstare, nu există calitatea vieţii, dacă omul nu este şi sănătos din punct de vedere mintal. Toţi oamenii merită să fie sănătoşi şi fericiţi, mi-am promis, să nu accept altceva în viaţă decât să contribui la sănătatea, fericirea celor din jurul meu, să păşim împreună spre sănătate! Şi mă voi ţine de cuvânt!

Astăzi, 7 aprilie de  Ziua Mondială a Sănătăţii,  gândurile mele se îndreaptă spre toţi psihologii clinicieni care îşi desfăşoară activitatea in spitale, care Iubesc si Promovează frumos PSIHOLOGIA!!!

La mulţi ani frumoşi şi sănătoşi, dragi colegi din toate colţurile ţării!!! La Mulţi Ani tuturor cadrelor medicale !!!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *