Din unele studii reiese că un copil aude de 400 de ori pe zi cuvântul NU.  Este foarte mult. Poate că nu ar fi o idee rea să facem un experiment și să numărăm într-o zi de câte ori îi spunem acest cuvânt copilului nostru, iar dacă o facem des, să încercăm și alte alternative.

Da, este adevărat că avem nevoie de limite, că există interdicții doar că utilizarea foarte frecventă a cuvântuui NU are multe efecte negative.

NU-ul are rolul lui. Este adecvat să îl folosim pentru evitarea pericolelor. Copiii au nevoie de limite până la vârsta la care pot să își pună ei singuri limite. De asemenea este important să le oferim alternative atunci când doresc să facă ceva inacceptabil, propunându-le ceva similar și suficient de atractiv. Este de ajutor să le oferim și explicații adaptate vârstei pentru interdicția formulată.

Copilul se simte neascultat, neînțeles, neintersant atunci când aude mereu NU. Simte că nu face nimic bine, că nu are idei care să îi fie acceptate. Comunicarea se blochează cu acest cuvânt iar copilul se închide în el.

Unii specialiști susțin că atunci când este formulată o interdicție care îl conține pe NU, copilul se concentrează mai multt asupra mesajului, mai puțin asupra interdicției, cu alte cuvinte „nu îl aude” pe NU. În plus pentru a evita ceva este important să îl orientăm spre altceva. Așa că este mai de ajutor să îi spunem copilului  ce ne dorim să facă, nu ce să nu facă.

Explicațiile ajută copilul să înțeleagă o interdicție în mod logic. În loc de „Nu mai arunca cărțile pe jos!” putem să spunem „Cărțile stau în bibliotecă, acolo este locul lor”.

Putem folosi „mi-ar plăcea” să faci altceva, înlocuind comportamentul nepotrivit cu alternative, evitând cuvântul NU. De exemplu, în loc de „Nu mai desena pe pereți! ”, putem spune „Aș prefera sau mi-ar plăcea să desenezi pe blocul tău de desen, pe o tablă, pe un carton” și îi punem la dispoziție noul cadru.

De asemenea putem spune DA în loc de NU și să amânăm momentul până când considerăm potrivit. De exemplu dacă copiii cer dulciuri, putem să le spunem că vor primi ceva dulce după masă.

În loc de „Nu ai voie!”  putem spune „Este periculos să faci asta.”

În loc de „Nu este bicicleta ta.” putem spune „Este bicicleta Andreei. Vrei să îi ceri voie să te plimbi sau vrei să te plimbi cu trotineta.

În loc de „Nu mai plânge!” putem întreba „Ce te-a supărat?”

În loc de „Nu te duce acolo!” putem spune „Te rog vino la mine!”

În loc de „Să nu mai folosești cuvântul acesta urât!” putem spune „Folosește alte cuvinte!”

În loc de „Nu te înțeleg!” putem spune „Vorbește mai tare sau mai rar, te rog!”

În loc de „Nu este treaba ta!” putem spune „Îți explic puțin mai târziu  despre ce este vorba.

Este importantă atitudinea noastră și modul în care ne raportăm la copil. Dacă o vom face cu bunăvoință, implicare și deschidere avem toate șansele să construim o relație frumoasă cu copiii noștri.

Psiholog, Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.