Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Dacă urmărim un copil de-a lungul unei zile, vedem că are capacitatea de a fi bine-dispus, vesel și aș spune chiar fericit fără a avea nevoie de prea mult. Se joacă cu jucăriile lui, sau cu niște obiecte găsite întâmplător prin casă, de cele mai multe ori ambalaje și obiecte din bucătărie, observă o gâză sau pictează pe o foaie și se pictează în același timp, are fața luminoasă, zâmbitoare și e prezent în ceea ce face.

Îi place, se simte bine, până venim noi ca adulți responsabili și îi impunem câte ceva, că avem tendința aceasta. „Vai, dar ce te-ai mai murdărit! Adună astea! Trebuie să plecăm, mâncăm, etc..”Dar dacă totuși ne abținem de la a-l trimite să se spele, dacă ne abținem de la comentarii despre ceea ce face sau dezordinea creată, dacă doar observăm, s-ar putea să avem un moment de a-ha și să învățăm/reînvățăm să fim curioși, să ne bucurăm fără prea mult și să fim multumiți, poate chiar fericiți. Poate, că dacă nu am uita să ne jucăm, dacă nu ne-am lăsa absorbiți tot timpul de grijile de oameni mari, sau le-am parca măcar pentru o vreme, ne-am aminti mai des cum e să fim mulțumiți, să fim prezenți și să ne bucurăm, așa cum o fac copiii. Poate am zâmbi mai des, poate am fi mai buni unii cu alții, mai buni cu noi înșine, mai nestresați și mai calmi. Poate, zic. Nu știm dacă ne va fi atât de ușor, poate mecanismele noastre de roboței sunt atât de fixate pe niște șine încât fără efort susținut și uneori ajutor specializat, nu putem să obținem o schimbare în acest sens. Poate încercăm metode care dau sau nu rezultate dar nu suntem consecvenți în timp și ne întoarcem la vechile metehne.

Astfel, acestea fiind zise și nevoia exprimată, începem o serie de articole despre starea de bine, despre fericire, cum o găsesc unii oameni, ce fac, ce obiceiuri au, ce contează și ce nu contează deși am crede contrariul.

Pentru astăzi, propunem doar o încetinire a ritmului și o reîntoarcele la copilările. Cei care au copii prin preajmă, au ghizii și mentorii potriviți. Urmăriți copiii și faceți ce fac ei! Jucați-vă, chiar și jocuri de societate, scoateți de la naftalină Domino-ul, cutia cu Remi, cărțile de joc Uno, sau ce mai aveți prin casă, găsiți un partener de joc și exersați! Jucați-vă cu copiii, intrați în jocul lor, fie el cu mingea sau cu păpușile! Glumiți, râdeți, uitați-vă la comedii, citiți bancuri! Bucurați-vă cu puțin,  dați-vă puțin răgaz, nu cereți prea mult nici de la voi și nici de la alții, încercați să regăsiți bucurii mici și simple, observarea unei flori sau savurarea unei ciocolate!

În această perioadă de stat pe acasă am meditat mult la tema aceasta, pentru că, și eu, ca și voi, ca un adult serios ce sunt, am uitat de bucuriile mici, de lucrurile simple, de joc și joacă. Și pentru că am studiat câteva materiale și am încercat pe propria piele mai multe metode, mă gândesc că informațiile pot fi de folos și altora. De punctat, consecvența este foarte importantă, așa că aceste lucruri trebuie să le exersăm zilnic și să ne propunem câteva zeci de minute (ore, dacă putem), să facem lucruri care să ne întoarcă puțin spre copilul din noi. … Va urma!

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.