V-ați gândit vreodată la faptele bune pe care le faceți sau pe care le-ați făcut? Cum vă simțiți atunci când readuceți în minte aceste momente? Care sunt emoțiile pe care le experimentați? De obicei atunci când ajutăm sau când suntem buni cu cei din jurul nostru, atunci când facem un bine cuiva fără să avem vreun interes în a primi ceva în schimb, ne simțim bine, ne simțim buni, cu sens și cu un sentiment de plenitudine. Despre acest lucru vă propunem să vorbim astăzi.

Am participat de curând la un curs în care într-un joc eram întrebată ce superputere aș vrea să am și ce aș face cu ea. Am fost surprinsă și eu de răspunsul care mi-a venit, spontan. „Aș vrea să îi fac pe cei din jur să fie mai buni, dar să încep cu mine, că și eu am nevoie să fiu mai bună.”

Am presupus toți că această pandemie va schimba lucrurile și vom deveni mai uniți și mai buni unii cu alții. Am devenit oare? Sau suntem și mai focusați pe propria supraviețuire? De multe ori facem rău gratuit, din nepăsare, din lipsă de interes, din propria suferință. Toți avem păcatele noastre, mai mici, sau mai mari, toți avem vulnerabilități, e un pas mare însă să ni le vedem, să ni le recunoaștem, măcar nouă înșine și să încercăm ca mânie să fim puțin mai buni decât am fost astăzi.

Așadar, astăzi începem să vorbim despre umanitate ca și valoare de bază în care sunt incluse bunătatea, dragostea și inteligența socială.

Bunătatea este caracteristica cu care începem. Ce înseamnă să fii bun? Sunt multe definiții și una dintre ele ar fi că putem fi buni, fiind de ajutor celor din jur, fiind empatici și făcând fapte bune des, fără a aștepta ceva în schimb.

Bunătatea ca parte a valorii umanității, descrie punctele forte care se manifestă în relațiile de îngrijire față de ceilalți. Aceste puncte forte sunt interpersonale și sunt relevante mai ales în relațiile individuale.

Mai simplu spus, bunătatea este plăcută de ceilalți. Pe măsură ce examinăm amabilitatea sau bunătatea,  în continuare, o serie de dimensiuni importante încep să se desfășoare și să apară noi nuanțe. Bunătatea este  o valoare care se manifestă prin generozitate față de ceilalți, oferind timp, resurse, dedicare și uneori talent pentru a-i susține pe cei care au nevoie. Bunătatea poate fi compătimitoare, dar nu numai, poate fi și suportivă, ceea ce înseamnă să fii cu adevărat acolo pentru cineva, ascultând cu atenție suferința lor sau doar stând cu ei și sprijinindu-i în tăcere. O astfel de compasiune implică o preocupare profundă pentru bunăstarea celorlalți.

Oamenii buni, amabili cu cei din jur, consideră că semenii lor sunt demni de atenție și afirmare, ca ființe umane, nu fac actele de bunătate doar din simțul datoriei sau al principiului. Există trei trăsături ale personalităților altruiste și acestea ar fi: empatia, simțul moral și responsabilitatea socială.

Rezultatele cercetărilor privind avantajele faptului de a fi bun cu cei din jur, au arătat că oamenii care le oferă celorlalți, lucruri, timp, atenție, o vorbă bună,  ajutor în general, în moduri mici și mari, tind să fie mai fericiți decât cei care nu o fac. Oamenii buni sunt adesea plăcuți celorlalți, ceea ce poate oferi oportunități de a dezvolta relații semnificative. Actele de bunătate aleatorii au avut legătură cu o serie de beneficii, incluzând emoții pozitive mai ridicate, emoții negative mai scăzute, bunăstare și o mai mare acceptare a celor din jur și din partea celor din jur.

Cum ne putem explora această valoare? Face ea parte dintre valorile noastre semnificative sau nu? Ne dorim să o amplificăm sau nu? Ne dorim să fim mai buni cu cei din jur sau ne simțim foarte bine fiind mai individualiști? Sunt doar câteva întrebări pe care ni le putem adresa.

Putem reflecta asupra modului în care ne-am manifestat bunătatea în trecut, în viața de zi cu zi și în perioadele speciale sau critice ale vieții noastre, dacă tindem să fim buni cu cei din jur, sau dimpotrivă, nu facem acte de bunătate. Fiecare dintre noi știm mai bine ce este ascuns acolo, în sinea noastră.

Putem explora ce înseamnă bunătatea în viața noastră și cum am simțit-o sau ne-am fi dorit să o simțim.

Ne putem întreba în ce fel am observat expresia bunătății și a compasiunii venite dinspre diferite persoane în diferite situații. Cum sunt primite actele noastre de bunătate de către alții? Ce puncte forte, caracteristici sau valori pe care le apreciem ne susțin dorința de a fi buni?

Cum putem începe să fim mai buni, să facem lucruri bune pentru cei din jur?

Putem surprinde pe cineva drag cu un act spontan de bunătate, să ne planificăm  o ieșire de weekend, să îi gătim cina, sau să îi ajutăm cu o parte din activitățile rutiniere sau treburile lor.

Atunci când ne cumpărăm cafea sau un covrig dimineața, din când în când, putem să luăm încă una și să o oferim unui coleg/unei colege. Putem alterna cana suplimentară cu colegii și să creăm un obicei, antrenându-i și pe ceilalți.

Ne putem implica în comunitate, să oferim din când în când ajutor unui vecin, poate unor persoane în vârstă, cu cumpărături sau servicii cu care se descurcă greu.

Dacă ne dorim să includem bunătatea în viața noastră, dacă vrem să fim mai aproape de cei din jur, să ne simțim mai utili și mai implicați, putem să ne planificăm aceste lucruri, dacă încă nu fac part din viața noastră.

Ne putem propune să facem un mic act aleatoriu de bunătate în fiecare zi, cum ar fi, amabilitate în trafic, încetinirea pentru a permite unei mașini să treacă în fața noastră, complimentarea unui coleg de serviciu, cumpărarea unui mic cadou, o prăjitură, sau un obiect simbolic pentru partener sau cineva drag.

Putem spune cuvinte mai amabile și putem fi mai binevoitori cu oamenii când interacționăm prin e-mail, când scriem scrisori, sau când vorbim la telefon. Veți constata cu uimire că dacă zâmbiți când răspundeți la telefon și conversația va fi altfel, mai pozitivă.

Putem invita un prieten  în oraș, la masa, ca o surpriză și să plătim noi consumația. Ne putem planifica să ne sunăm prietenii vechi, cei cu care nu am mai vorbit de mult, câte 1-2 în fiecare săptămână.

Putem dona haine sau mâncare unor oameni pe care îi știm nevoiași, sau unor centre care adăpostesc persoane cu dizabilități, persoane instituționalizate din diferite motive, azilelor de bătrâni.

Ce mai doresc să adaug este că actele de bunătate trebuie făcute “în liniște”, pentru oamenii pe care îi ajutăm și pentru noi înșine, ca să ne simțim mai buni și mai utili, nu pentru aplauze  în public. Că a face bine celor din jur este un principiu dezirabil, dar până se întâlnește cu limitele noastre, adică să nu ne facem rău nouă înșine. Și dacă nu putem face bine cuiva, măcar să ne străduim să nu îi facem rău.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.