Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

O vorbă din bătrâni zice cam așa: „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!” Nu prea ne place, dar este foarte aproape de adevăr.

Un profesor de-al meu spunea odată că trebuie să ne alegem conștient cei cinci prieteni din jurul nostru și că depinde de noi cu cine ne înconjurăm. Că acei cinci prieteni trebuie să fie valoroși din puncte de vedere diferite, că este important să avem ce învăța de la fiecare dintre ei. Poate unii sunt profesioniști buni, alții sunt calmi, alții sunt perseverenți, alții sunt înțelepți, alții sunt practici, alții au o capacitate bună de introspecție, dar aceste calități, sau măcar una, trebuie să ne fie superioară nouă, pentru a putea lua ceva bun de acolo. Altfel, este decizia noastră să ne complacem într-o relație din care nu învățăm nimic. Recunosc că mi s-a părut dur atunci, mă gândeam că este nedrept să îmi supun vreo prietenie acestei chestionări și că prietenii mei sunt ai mei, oricum ar fi și gata. Nu am stat să analizez ce iau și ce dau, mergeau de la sine și mi se părea cel puțin oportunist din partea mea să fac această analiză.

Totuși, timpul a fost un sfetnic foarte bun și multe din prietenii s-au cernut, mult mai exigent decât aș fi putut eu să mă manifest. Prieteniile bune au rămas și înfloresc, celelalte au rămas simple cunoștințe.

Ce vreau să subliniez în continuare este nu să „ne luăm prieteniile la bani mărunți” ci că relațiile cu cei din jur ne pot îmbogăți, putem să creștem frumos împreună sau putem să ne facem rău unii altora.

Și pentru starea noastră de bine, că de aici am plecat, este important să avem oameni buni și frumoși în jurul nostru, oameni cărora le pasă și care ne iubesc și să simțim acest lucru. Autorul David Biddulph spunea că trebuie să ne scufundăm „într-un râu al dragostei”, să ne înconjurăm de bunătate și de iubire pe care să le simțim din partea celor din jur.  Treaba cu simțitul este foarte importantă și cred că dacă ne-am asculta mai mult și mai des am da de mai puține buclucuri. Pentru un copil mic, de exemplu este important să se simtă iubit, nu doar să fie iubit, din afirmațiile părinților „care îi asigură toate lucrurile de care are nevoie”. Este ceva dincolo de grija fizică, este vorba de conexiunea emoțională, de ascultarea autentică, de empatie, de respect. Nu e cu nimic diferit nici la adulți. Am vrut doar să dau exemplul cu copilul care are o copilărie normală și apoi ajunge mai târziu la terapie; el a fost iubit, și poate că a fost, dar nu a simțit pentru că nu a fost iubit așa cum ar fi avut el nevoie si poate nici părinții, de cele mai multe ori, nu au știut cum să îi arate, nu au știut exact de ce are el nevoie, ei au dat ce au crezut de cuviință.

„Drumul spre iad e pavat cu intenții bune”, mai spune o altă vorbă din bătrâni. Și aici am vrut să ajung. Pot fi oameni în jurul nostru care sunt critici și ne spun că o fac pentru binele nostru. Pot fi oameni care ne spun că ne iubesc dar ne rănesc constant. Să nu uităm că relațiile echilibrate, cum susțin soții Gottman, psihologi specializați în relații, pentru a rezista trebuie să aibă raportul  de 5 la 1. Adică la o invalidare, sau o critică, sau un cuvânt negativ ar trebui să fie alte cinci pozitive, lucruri bune, frumoase, spune autentic, cu sinceritate și convingere.

Există oameni care se lamentează mereu, care atunci când te prind își descarcă desaga de nemulțumiri și de frustrări, tu doar asculți și preiei din energia aceea. Tot acel profesor al meu spunea că noi trăim ca într-un fel de „supă comună” și de aici importanța energiei celor care ne înconjoară. Cu astfel de oameni, putem să îi orientăm spre o altă discuție, lansăm o întrebare dacă putem, dar firește, nu avem de fiecare dată energia și disponibilitatea să facem acest lucru. Ce putem face? Să îi evităm dacă ne fac rău iar la un nivel mai empatic, poate să îi orientăm să ceară ajutor.

Ca o concluzie, starea noastră de bine ține de noi în primul rând, noi simțim ce ne face bine și ce nu, dar este influențată și de cei din jur, însă tot în puterea noastră stă să fim mai selectivi cu cei cu care ne înconjurăm.

Psiholog Cristina Eftimie

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.