A fi recunoscător înseamnă în primul rând să ne întoarcem în prezent, aici și acum și să privim printr-o lentilă mai realistă cum se vede viața noastră. Înseamnă să ne oprim din cursa în care alergăm, din roata de hamster în care ne învârtim și să apreciem ceea ce este bun, frumos și ce ne dorim să cultivăm și să menținem în viața noastră pe mai departe.

A fi recunoscător înseamnă atât a recunoaște ce este bun, ce primim, ca aport al nostru și al celorlalți dar și a exprima acest lucru, a manifesta, a mulțumi. Când suntem recunoscători pentru lucruri  pe care le avem, este important să ne și exprimăm recunoștința față de ceilalți, să o recunoaștem, să o verbalizăm să o arătăm prin fapte.

Putem să începem prin a înțelege ce înseamnă recunoștința, astfel încât să putem să  o recunoaștem în noi și în ceilalți și apoi să învățăm să o împărtășim.

Practicarea recunoștinței implică simțirea și exprimarea unui sentiment profund de mulțumire în viață și, mai precis, alocarea timpului pentru a exprima cu adevărat recunoștință, aprecire și mulțumiri  celorlalți. Această mulțumire poate fi pentru lucruri specifice pe care le-am primit sau pentru atenție, grijă, suport. De asemenea, ar putea reflecta într-un mod mai general recunoașterea a ceea ce anumite persoane aduc în viața noastră și cum contribuie la sporirea stării noastre de bine.

Astfel, putem fi recunoscători pentru actele deliberate ale celor din jur, cum ar fi un desen primit de la copil, pe care ni-l oferă cu mândrie drept cadou sau pentru orice element spontan pe care îl sesizăm și ne face bine, cum ar fi o briză rece pe față  într-o zi fierbinte.

Ceea ce marchează recunoștința este răspunsul psihologic, sentimentul transcendent de recunoștință, acela de “umplere” cu lucruri bune, de plinătate, sentimentul că ni s-a dat un cadou, venit de la o  persoană sau de la un eveniment. Oamenii recunoscători experimentează o varietate de emoții pozitive, iar aceste emoții îi inspiră să acționeze în moduri mai binevoitoare, mai umile, mai persistente sau mai amabile.

Există două tipuri de recunoștință:

  • Recunoștință declanșată de beneficii – starea psihică care urmează atunci când un beneficiu dorit este primit de la un binefăcător.
  • Recunoștință generalizată – starea psihică rezultată din conștientizarea și aprecierea a ceea ce este valoros și semnificativ pentru noi.

Există două etape de recunoștință:

  • Recunoașterea bunătății din viața noastră.
  • Recunoașterea sursei acestei bunătăți  care este în afara noastră.

Cum am constatat, recunoștința este o caracteristică în cadrul categoriei  transcendenței, una dintre cele șase virtuți care subcategorizează cele 24 de puncte forte. Transcendența descrie punctele forte care ne ajută să ne conectăm la universul mai mare și să oferim sens vieții noastre. Ea ne ajută să ne vedem ca parte din ceva mai mare și cu un rol în existența noastră și a celor din  jur. Celelalte caracteristici care fac parte din transcendență sunt aprecierea frumuseții și a excelenței din jurul nostru, speranța, umorul și spiritualitatea.

 Cum ne putem explora și aplica această caracteristică ?

Așa cum am început articolul, ne ajută faptul de a ne conecta cu prezentul, de a nu mai funcționa în gândurile noastre, de a ne opri din alergat prin viață și de a ne da un mic răgaz. Conectarea cu aici-și-acum se poate realiza fie prin respirație, cu concentrarea pe inspir și expir, prin umplerea plămânilor și golirea lor și simțirea efectivă a aerului rece care intră și a celui cald, care iese, fie prin activarea tuturor simțurilor, pe rând. După ce ne oprim din ruminat gânduri prin mintea noastră, ne concentrăm pe miros- 1-2 minute, ce mirosuri simțim, apoi pe gust, 1-2 minute, ce gust simțim în gură, tot așa pe auz și văz, explorând cu curiozitatea și fără emiterea de judecăți.

Și apoi putem să ne concentrăm pe ce este bun în viața noastră. Ce primim? De la cine primim? Și este foarte important să exprimăm acest lucru, verbal, în scris și prin fapte. Pentru acest lucru vă propun un exercițiu prin care zilnic să scriem într-o agendă, 5 motive de recunoștință, timp de cel puțin 28 zile. Formarea unui nou obicei ne ia cam 3-4 săptămâni, pentru a ne intra în rutină. Apoi putem trece la următorul pas, în care să le mulțumim verbal oamenilor importanți din viața noastră, pentru tot ceea ce aduc ei bun în ea și chiar putem scrie scrisori de recunoștință. Le vom face o mare și frumoasă surpriză. Și evident, că ne putem exprima recunoștința prin faptele noastre și prin atitudinea pe care o avem față de ei. Putem să le întoarcem faptele bune pentru a-i ajuta și noi în modul în care au ei nevoie.

Descoperirile cercetărilor cu privire la beneficiile manifestării recunoștinței în viața noastră au dus la concluzia că recunoștința este unul dintre punctele forte cele mai conectate la experiența unei vieți semnificative. Recunoștința contribuie, de asemenea, la starea noastră fizică și psihologică, la o mai bună  sănătate, cum ar fi o mai bună funcționare cardiovasculară și o mai bună imunitate. Puterea recunoștinței are și beneficii  spirituale, cum ar fi un sentiment de interconectare cu viața, un sentiment general de responsabilitate față de ceilalți și acordarea unei importanțe mai mici bunurilor materiale.

Cercetările au demonstrat, de asemenea, că practicarea recunoștinței crește starea de bine, de fericire a oamenilor. Îi face să se concentreze pe ceea ce este bun și să vadă lucrurile într-un mod mai pozitiv.

Psiholog Cristina Eftimie

Sursă rezultate cercetare: Viacharacter.org

Articole anterioare:

Starea noastră de bine (23) – Aprecierea frumuseții și a excelenței din jurul nostru

Starea noastră de bine (22) – Autoreglarea sau capacitatea de a ne calma, regla și echilibra singuri.

Starea noastră de bine (21) – Prudența sau chibzuința

Starea noastră de bine (20) – Umilinţa (modestia) și implicațiile ei.

Starea noastră de bine (19) – Iertarea

Starea noastră de bine (18) – Capacitatea de a munci în echipă

Starea noastră de bine (17) – Capacitatea de a conduce și a ne conduce viața

Starea noastră de bine (16) – Corectitudinea

Starea noastră de bine (15) – Inteligența socială

Starea noastră de bine (14) – Iubirea

Starea noastră de bine (13) –Bunătatea

Starea noastră de bine (12) –Pofta de viață, entuziasmul sau avântul

Starea noastră de bine (11) – Perseverența

Starea noastră de bine (10) – Onestitatea

Starea noastră de bine (9) – Curajul sau vitejia

Starea noastră de bine (8) – Perspectiva

Starea noastră de bine (7) – Dragostea de a învăța

Starea noastră de bine (6) – Hotărârea ca parte a înțelepciunii

Starea noastră de bine (5) – Curiozitatea

Starea noastră de bine (4) – Creativitatea, componenta înțelepciunii

Starea noastră de bine (3) – Ghidarea după valori

Starea noastră de bine (2) – Cu cine ne înconjurăm?

Starea noastră de bine (1) – Învățăm de la copil

Bullying (10) – Reflectare și feed-back în ceea ce privește bullying-ul în școli

Bullying (9) – Jocuri și sugestii de activități care îi pot ajuta pe copii să înțeleagă fenomenul de Bullying în școli

Bullying (8) – Acțiuni clare pe care le putem face în situațiile identificate

Bullying (7) – Cum gestionăm în mod practic cazurile de bullying? Ce facem?

Bullying (6) – Strategii pentru o școală care se opune bullying-ului

Bullying (5) – Mituri și realități despre bullying

Bullying (4) – Programe eficiente împotriva bullying-ului în școli

Bullying (3) – Alte considerente despre bullying

Bullying-ul în școli (2) – cauze și efecte

Bullying-ul în școli – partea 1

Cum vorbim cu adolescenții? Cum îi facem să asculte și să vorbească despre problemele lor?

Părinte perfect sau părinte suficient de bun?

Ce-i place copilului tău? Cum irosești materialul destinat încercărilor și erorilor?

Micii corporatiști – copiii obosiți de ambiția părinților

Psiholog Cristina Eftimie: Metode de gestionare a furiei la copii

Tradiția cititului în familie – un obicei islandez sănătos

Mami lucrează la servici’, tati la muncă…….

Psiholog Cristina Eftimie: IDENTITATEA ÎN ADOLESCENȚĂ

Psiholog Cristina Eftimie: Copiii ne pedepsesc atunci când nu ne facem timp pentru ei

Psiholog Cristina Eftimie: Bunici mai buni decât părinți?

Psiholog Cristina Eftimie: Jocuri ale emoțiilor

Psiholog Cristina Eftimie: EMOȚIILE SE SIMT ÎN CORP

Psiholog Cristina Eftimie: CUM SE VĂD EMOȚIILE – EXPLICAȚII PENTRU COPII

Psiholog Cristina Eftimie: Emoțiile copiilor și vocabularul emoțional

Psiholog Cristina Eftimie: Alternative la NU când le vorbim copiilor

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul și etichetele pe care i le aplicăm

Psiholog Cristina Eftimie: Cum să-ți convingi copilul să citească?

Psiholog Cristina Eftimie: De ce este important să le citim copiilor?

Psiholog Cristina Eftimie: Retragerea afecțiunii părintelui atunci când copilul a greșit

Psiholog Cristina Eftimie: Copilul mic și televizorul

Psiholog Cristina Eftimie: Să vorbim corect cu copilul!

Psiholog Cristina Eftimie: Joaca cu tatăl sau joaca cu mama

Psiholog Cristina Eftimie: A fi aici și acum!

Psiholog Cristina Eftimie: Despre Separare și Încredere

Psiholog Cristina Eftimie:Tantrum sau furia copiilor atunci când apare un frățior

Psiholog Cristina Eftimie: Seara și crizele de afect ale copiilor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.